Apariţia sa marchează desfiinţarea unuia dintre tabuurile politicii franceze, "Sexus Politicus" fiind o carte ce dezvăluie episoade de flirturi, adulter şi seducţie în inima Hexagonului, cu politicieni de toate culorile împărtăşind aceeaşi pasiune pentru sexul în afara căsătoriei. Potrivit cărţii, preşedintele Jacques Chirac şi predecesorii săi, Francois Mitterrand şi Valery Giscard D'Estaing, au jonglat între soarta Franţei, familiilor lor şi a unei pleiade de iubite, ajutaţi în parte de o presă tolerantă. Detaliile din cartea de 390 de pagini sînt de natură să-i surprindă pe francezi, pentru că nu respectă regula potrivit căreia ceea ce fac politicienii în aşternut trebuie să rămînă strict "off the record".

"Sexus Politicus" reaminteşte relatările potrivit cărora Francois Mitterrand, un afemeiat cunoscut, s-a culcat cu aceleaşi femei cu care avuseseră de a face consilierii săi apropiaţi, şoferul şi, în una dintre ocazii, Jacques Chirac. Şi actualul preşedinte francez este descris ca un veritabil Casanova, dispărînd subit pentru întîlniri nocturne şi utilizînd fonduri de stat pentru a-şi duce amantele în excursii în străinătate. "Ştiţi cumva unde este soţul meu în seara asta?", o citează cartea pe soţia Bernadette Chirac, întrebîndu-l pe şofer în noaptea decesului prinţesei Diana. S-ar părea că era un soi de concurenţă între Chirac şi Mitterrand, pentru a vedea care poate avea mai multe amante.

Autorii cărţii au declarat că au verificat amănunţit poveştile din carte şi deţin materiale scrise ca probe. Cu toate acestea, politicienii francezi nu au foarte multe motive să se teamă, avînd în vedere tradiţionala indiferenţă din această ţară în privinţa scandalurilor sexuale. Un preşedinte francez a murit în braţele amantei, iar, în momentul în care Francois Mitterrand a dezvăluit chiar înainte să moară că are o fiică nelegitimă, reacţia generală a fost :"Şi ce dacă?".