Când auzi de carteluri, te gândeşti la episoade periculoase, la droguri, arme, carburanţi sau, mă rog, ingrediente agresive din care ies mulţi bani. Dar iată că şi producătorii de spumă poliuretanică s-au organizat sub formă de cartel. Aceasta este acuzaţia Comisiei Europene (CE), care a constatat că principalii patru producători majori de spumă poliuretanică - Vita, Carpenter, Recticel şi Eurofoam - au participat la un cartel şi a aplicat amenzi în valoare totală de 114.077.000 de euro. Spuma poliuretanică mulată se foloseşte în principal la fabricarea mobilierului de uz casnic, cum ar fi saltelele sau canapelele. Aplicaţiile din sectorul autovehiculelor, destinate în special scaunelor, reprezintă la rândul lor circa un sfert din piaţa totală a spumei poliuretanice mulate. Firmele au acţionat în mod concertat pentru a coordona preţul de vânzare al diverselor tipuri de spumă timp de aproape cinci ani, din octombrie 2005 până în iulie 2010, în zece state membre ale UE (Austria, Belgia, Estonia, Franţa, Germania, Ungaria, Olanda, Polonia, Marea Britanie şi România). Societatea Vita nu a fost amendată, întrucât a beneficiat de imunitate în temeiul Comunicării privind politica de clemenţă din 2006 a Comisiei, ca răsplată pentru aducerea existenţei cartelului la cunoştinţa Comisiei. Eurofoam (o societate mixtă deţinută de Recticel şi Greiner) a beneficiat de reduceri ale amenzilor în urma cooperării la investigaţii, în cadrul programului de clemenţă al Comisiei. Întrucât toate firmele au convenit cu Comisia să soluţioneze cazul prin procedura tranzacţiei, amenzile acestora au beneficiat de o reducere suplimentară cu 10%. Vicepreşedintele Comisiei care răspunde de politica în materie de concurenţă, Joaquín Almunia, a declarat: „Cartelurile sunt nocive pentru întreaga noastră economie şi nu pot fi tolerate. Acest caz ilustrează cât de important este să se continue combaterea şi sancţionarea acestor comportamente ilegale. Produsul care a făcut obiectul cartelului este atât o componentă-cheie a mobilierului cumpărat de toţi cetăţenii, cum ar fi saltelele şi canapelele, cât şi un material important pentru anumite activităţi economice, cum ar fi producătorii de autovehicule”. Ţintele cartelului erau transferarea către clienţi a creşterilor preţurilor materiilor prime, constând în produse chimice în vrac, şi evitarea unor concurenţe agresive la nivelul preţurilor. În vederea atingerii acestui scop, participanţii la cartel au organizat reuniuni de coordonare a preţurilor la toate nivelurile conducerii din Europa. Aceştia s-au întâlnit cu ocazia reuniunilor asociaţiilor europene şi naţionale şi au întreţinut numeroase contacte bilaterale, prin telefon şi prin alte mijloace. Cartelul a funcţionat timp de aproape cinci ani, din octombrie 2005 până în iulie 2010.