Robor la trei luni a crescut încă o dată, ajungând joi la 2,46% pe an. Cauza este nenaturală, spune avocatul Gheorghe Piperea, vina fiind exclusiv a băncii centrale - „Dacă nu există foame de bani, așa cum susține zf.ro, înseamnă că e ceva foarte în neregulă cu creșterea Robor de la 2,06 la 2,46% pe an, în doar patru zile. Autoritățile ar trebui să se uite cu atenție la ce spune ZF - creșterea Robor pare a fi rezultatul unei înțelegeri cartelare sau al unei inexplicabile nevoi de bani a băncilor mici (sau, așa cum estimez eu, ca urmare a invitației BNR la creșterea dobânzilor)“. După cum spune și fostul bancher Lucian Isar, înainte ca BNR să declanșeze aspiratorul de lichidități, invitând băncile să își depună excesul de bani la BNR, cu dobânzi de 2,25% pe an, la termen de șapte zile (și repetate de două ori până acum), aceleași bănci își păstrau lichiditățile la banca centrală cu dobânzi de doar 0,5%. Așadar, dintr-o dată și agresiv, BNR saltă dobânda la un nivel de cinci ori mai mare și aspiră banii din piață, creând o foame artificială de cash și, implicit, determinând creșterea cotațiilor Robor, notează Isar. Cotațiile par a se stabili foarte liber și transparent - banca A împrumută banca B, care împrumută banca C, care, la rândul ei, împrumută banca A. Trei bănci pot da cotații Robor mai mari de la o zi la alta, fără să se sperie că cineva îi va lua la întrebări. Până la urmă, nu a dat BNR semnalul creșterii dobânzilor, să se calmeze, chipurile, inflația? Nu a dat BNR ordin de zi pe unitate de mișcare în sus a cotațiilor Robor, se întreabă Isar - „Ba da și ba da“. Cine pierde? Păi populația, bineînțeles, care s-a împrumutat „ieftin“ în 2014 - 2017, tot la îndemnul băncii centrale; atunci, Robor era ținut artificial la un nivel de trei ori mai mic decât dobânda-cheie a BNR. Dar și statul pierde, și pentru că-i lipsit de curaj și de idei, după cum spune fostul bancher - „Ratează oportunitatea de a se împrumuta de la bănci (sau de la populație, prin titluri de stat) cu dobândă de 2,25%, luând în schimb credite (tot de la bancheri) cu un cost de 4,5%!“. La final, o notă a avocatului Gheorghe Piperea - „Dacă e să ne luăm după teoria de doi bani a celor care se opun legii plafonării DAE, pe motiv ca s-ar reintroduce mercurialul, ar însemna că banii sunt mărfuri, iar dobânzile - prețurile lor. Dacă e așa, când e multă marfă în piață și puțini cumpărători, prețurile (adică dobânzile) ar trebui să scadă, nicidecum să crească. De ce se întâmplă invers la noi? Răspuns simplu - cartel și manipulare. E bună economia asta de piață liberală, dar numai pentru căței, nu și pentru ultimele reprezentanțe ale bolșevismului - băncile și banca centrală“.