Una dintre cele mai frumoase și cunoscute clădiri din Constanța, "Casa cu Lei", zace abandonată de peste două decenii în centrul vechi al orașului de la țărmul mării. Vestit pentru arhitectura originală și construit în urmă cu mai bine de un secol, imobilul a fost revendicat după Revoluția din 1989 de moștenitorii fostului proprietar, iar de câțiva ani a ajuns în mâinile unuia dintre cei mai bogați oameni de afaceri constănțeni. Planurile de a-l readuce în circuitul turistic au rămas însă doar pe hârtie, iar clădirea se degradează pe zi ce trece. Nici măcar amenzile date de autoritățile locale nu l-au speriat pe noul proprietar, care pare să fi abandonat pentru moment proiectul restaurării.

Lăsată multă vreme în paragină, zona istorică a Constanţei se reconstruieşte timid. Unele dintre casele care aparţin de autorităţile locale au renăscut în ultimii ani, altele îşi aşteaptă încă rândul. Cele aflate în proprietate privată au avut mai mult noroc, majoritatea adăpostind deja baruri cochete sau hoteluri boutique. Nu şi una dintre clădirile-simbol ale oraşului de la ţărmul mării. Cu o vechime de pe un secol, "Casa cu Lei" continuă să se degradeze, chiar dacă a intrat de ceva timp pe mâinile unuia dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri constănţeni.

RIDICATĂ DE UN NEGUSTOR ARMEAN

Povestea ei începe la finalul secolului XIX, când Constanţa abia se dezvolta, după lunga perioadă în care s-a aflat sub stăpânire otomană. Portul nu fusese încă modernizat şi doar câteva clădiri se ridicaseră în Peninsulă. Pe străduţa care cobora spre malul mării, un negustor armean, Dicran Emirzian, s-a decis să ridice una dintre cele mai frumoase case ale acelor vremuri în zona de lux a oraşului, pe micuţa alee Diana, la intersecţia cu actuala stradă Nicolae Titulescu. L-a ales pe arhitectul Ioan D. Berindei, cel după ale cărui planuri s-a ridicat şi Palatul Culturii din Iaşi. Şi nu a avut ce regreta. La doi paşi de celebrul Hotel d’Angleterre, în 1902, după patru ani de la începerea lucrărilor, a apărut o adevărată bijuterie arhitectonică, cu două etaje plus mansardă, admirată inclusiv de Regele Carol I şi Regina Elisabeta, care veneau des la Constanţa.

DE UNDE VINE NUMELE?

Construită într-un stil original, care îmbină elemente ale Clasicismului, Renaşterii şi Barocului, clădirea îşi trage numele de la cei patru lei sculptaţi care domină zona de pe coloanele de susţinere ale imobilului. Peste ei au trecut 115 ani, dar au rămas neschimbaţi, încă un semn al materialelor de calitate folosite la ridicarea construcţiei. La începutul secolului trecut, Dicran Emirzian şi-a mutat reşedinţa, iar casa a fost închiriată de un magistrat, Lazăr Munteanu, un pasionat de artă. Tablourile expuse la parter i-au atras atenţia unei rude a primului proprietar, Krikor Zambaccian, care avea să devină cel mai mare colecţionar de artă din România în acea perioadă. Venirea Primului Război Mondial a schimbat soarta clădirii, transformată în 1916 în comandamentul trupelor germane care au ocupat Dobrogea. Până la urmă, s-a dovedit a fi o alegere norocoasă, "Casa cu Lei" fiind ferită de distrugere. Drept urmare, în perioada interbelică a fost folosită drept sediu de către una dintre cele mai mari bănci din ţară, apoi a fost locuinţa fiului lui Dicran Emirzian, Bebi. Situaţia a fost însă cu totul alta în Al Doilea Război Mondial, când unele voci spun că s-a transformat în casă de toleranţă.

RESTAURANT DE RENUME

Când comuniştii au venit la putere, imobilul a fost naţionalizat şi timp de două decenii a îndeplinit rolul de sediu administrativ pentru diferite instituţii. În anii’ 70 a intrat într-un amplu proces de restaurare, sau mai degrabă de renovare, pentru că au fost adăugate unele structuri metalice, şi a devenit unul dintre cele mai luxoase restaurante din Constanţa, unde aveau acces doar persoane din conducerea partidului, personalităţi sau străini. Destinaţia a fost păstrată şi după Revoluţia din 1989, însă doar pentru câţiva ani. Moştenitorii fostului proprietar au revendicat imobilul şi au intrat în posesia lui. Din acel moment a început degradarea, pentru că noii proprietari nu au avut banii necesari pentru a întreţine clădirea. Aşa că au pus lacătul, în aşteptarea unui cumpărător. L-au găsit în persoana lui Gabriel Comănescu, un om de afaceri cu o avere impresionantă, astfel că la orizont se iveau alte vremuri de glorie pentru "Casa cu Lei".

LĂSATĂ ÎN „CONSERVARE”

Doar că mult aşteptata restaurare nu a venit. Şi clădirea continuă să se degradeze, pierzându-şi grandoarea de altădată. Dacă pereţii exteriori rezistă intemperiilor, chiar dacă se simte nevoia unei intervenţii care să le redea strălucirea, geamurile de la ferestre au dispărut în mare parte, fiind înlocuite de placaje. Ici-colo, crăpăturile au fost acoperite cu o „mână” de ciment, iar zidul dinspre port este colorat cu fel de fel de mesaje scrise cu graffiti. Chiar în faţa intrării tronează inexplicabil o toaletă ecologică, folosită probabil de paznicul care apără imobilul de intruşi. Uşa de acces a fost decorată cu două afişe care ne anunţă că accesul este interzis. Mai mult, unul dintre acestea, scris stângaci cu pixul pe o bucată de carton, ne avertizează că nu avem voie să urcăm nici măcar pe trepte. Nici nu-i o idee bună, pentru că zona este acoperită cu găinaţul păsărilor care se odihnesc pe marginea acoperişului. Pe geamul murdar de la intrare se poate vedea un bec aprins la parter, atârnând pe un perete lateral. O improvizaţie, pentru că instalaţia electrică nu pare să mai funcţioneze. Pereţii sunt scorojiţi, iar marmura maiestuoasei scări care duce la etaj şi-a pierdut din eleganţă.

AMENZI FĂRĂ REZULTAT

La începutul acestui an, pentru prima oară, autorităţile locale au început să aplice amenzi pentru clădirile lăsate în paragină în centrul vechi al Constanţei. Printre cei sancţionaţi se numără şi proprietarul „Casei cu Lei“, mai ales că imobilul este pe lista monumentelor istorice. Conform legii, acesta este obligat să asigure paza, integritatea şi protecţia imobilului, să ia măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere. O parte dintre obligaţii sunt îndeplinite, dar nici vorbă de restaurare. Iar amenzile în valoare de câteva zeci de mii de lei nici nu se compară cu valoarea clădirii sau cu suma care ar trebui investită pentru reintroducerea clădirii în circuitul turistic, aşa cum suna planul iniţial al miliardarului. Drept urmare, cu fiecare zi ce trece, "Casa cu Lei" îşi pierde din faimă, iar miile de turişti străini care vizitează în fiecare an oraşul de la ţărmul mării se întreabă de ce Constanţa îşi bate joc de istoria sa.