Dornici de a avea o legislaţie cât mai apropiată de cea europeană (numai în anumite domenii), parlamentarii români se grăbesc să fabrice legi dând copy-paste la actele normative ale altor state, fără a verifica, însă, dacă acestea se potrivesc spaţiului mioritic. Ultimul exemplu în acest sens este un proiect de hotărâre de Guvern, afişat pe site-ul Ministerului Muncii, care aprobă metodologia cadru privind prevenirea şi intervenţia multidisciplinară în situaţiile de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie. Ideea unui asemenea act normativ este bună, însă unele prevederi sunt de-a dreptul halucinante. Astfel, părinţii care nu-şi îmbracă decent şi nu-şi hrănesc bine copiii riscă să fie acuzaţi de neglijenţă de către autorităţile pentru protecţia dreptului copilului. Tot la neglijenţă vor intra lipsa igienei corporale, substimularea copiilor, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense şi lipsa interesului faţă de progresele şcolare. „Trebuie văzute, prima dată, motivele pentru care copilul a ajuns în situaţia respectivă. Pentru că dacă este vorba despre părinţii şomeri, care nu îşi mai permit să-i cumpere hăinuţe copilului, nu se poate pune problema neglijenţei. De asemenea, dacă se introduc aceste norme, atunci va trebui desemnat şi personalul specializat care să se ocupe de punerea lor în aplicare”, a declarat purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), Roxana Onea.

SINDROMUL COPILULUI SCUTURAT. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care angajaţii din sistemul asistenţei sociale au fost disponibilizaţi, iar posturile didactice (o parte din norme putând fi puse în aplicare şi de cadrele didactice) s-au redus, se naşte întrebarea: „Cine se va ocupa de respectarea acestor norme?”. Metodologia mai cuprinde, la capitolul forme particulare de violenţă, sindromul copilului scuturat, ca formă de abuz fizic asupra copilului cu vârsta de sub un an. Acesta se manifesta prin scuturări bruşte şi brutale, voluntare sau datorate unor comportamente inadecvate ale părinţilor, unele dintre acestea fiind considerate o formă de joacă cu copilul. „Trebuie să adoptăm norme şi metodologii care să se plieze pe cultura noastră, nu putem importa norme doar pentru că acestea au funcţionat în alte state”, a atras atenţia Roxana Onea. În caz contrar, riscăm să avem părinţi cărora le va fi teamă să se joace cu proprii copii, de frică să nu fie acuzaţi de abuz (cum a fost cazul cuplului de români cărora autorităţile italiene le-au luat copilul pentru că au făcut „greşeala” de a-l legăna ţinându-l fiecare de câte o mână). O bilă albă o constituie soluţionarea unei probleme semnalată de organizaţii naţionale şi internaţionale care se ocupă de protecţia minorilor: căsătoriile şi logodnele între copiii romilor. Rezolvarea constă în încadrarea acestora la „abuzuri sexuale”, cu implicaţii penale. „Această reglementare este benefică pentru că apără dreptul copiilor de a alege în deplină cunoştinţă de cauză. În aceste cazuri, este vorba despre alegerea părinţilor”, a precizat Roxana Onea.