Porecla asta îi aparţine Laviniei Şandru şi îi este dedicată lui Traian Băsescu, după conferinţa de presă de săptămîna trecută. Nu m-am gîndit pînă acum că marele nostru campion la hăhăituri publice poate fi catalogat astfel, dar metafora mi se pare inspirată. Însă tot Lavinia Şandru a mai făcut cîteva comentarii despre discursul preşedintelui, pe care le consider foarte pertinente. Am remarcat-o pe ea şi nu pe altcineva, deoarece puzderia de opinii pe care le-a stîrnit ieşirea la rampă a şefului statului a creat o veritabilă babilonie de comentarii şi analize, fie miştocăreşti, pardon de expresie, în stilul lui Mircea Dinescu, fie crîncene, în maniera lui Cristian Tudor Popescu, fie snoabe, în stilul inegalabil al lui Emil Hurezeanu.

Mai întîi, trebuie să constat şi eu, ca şi Lavinia Şandru, faptul că, scuzaţi-mi cacofonia, Cascadorul Rîsului a început să obosească. O fi fost de vină călătoria mai lungă în Turkmenistan, tot ce se poate, dar Băsescu a dat semne evidente că şi-a mai pierdut din vervă! Tot tînăra politiciană, pe care voi continua să o mai menţionez, a sesizat că preşedintele, oricît de epuizat ar fi fost, avea nevoie de această apariţie, deoarece lipsise cîteva zile din perisajul politic şi pierduse disputa de imagine cu Mircea Geoană, în problema diplomelor de la Spiru Haret şi a Educaţiei, în general. După manevra reuşită de la Tuşnad, despre care am scris aici şi care i-a cam eclipsat pe Antonescu şi Geoană, liderul PSD nu a mai ratat următoarea ocazie să-şi ia revanşa!

În chestiunea raportului Comisiei Europene asupra justiţiei, şeful statului a spus numai banalităţi şi locuri comune, de aceea discursul a fost lung şi plictisitor. Atmosfera s-a mai înviorat cînd ziariştii au început să-l bombardeze pe Băsescu cu tot soiul de întrebări, mai mult sau mai puţin incomode. Am remarcat cîteva lucruri punctuale. Laudele la adresa lui Cătălin Predoiu au fost cam stridente, ceea ce înseamnă că ministrul Justiţiei, deşi s-a „autosuspendat” din PNL, a încetat de mult să mai fie un liberal adevărat. Ocolirea abilă a unor răspunsuri ferme în cazul Ridzi nu l-a împiedicat pe preşedinte să ia apărarea mezinei sale, construindu-i un „alibi” conform căruia, pe 1 şi 2 mai, Eba a fost cu tăticu la Neptun, deci nu în campanie electorală pe bani publici… Ignor în mod deliberat ironiile la adresa lui Năstase şi Geoană, pentru că orice discurs prezidenţial este asezonat cu astfel de golănii, ca să facă valuri în presă!... Cătălin Tolontan, în schimb, a fost singurul care a reuşit să-l enerveze pe Băsescu, deşi acesta a făcut eforturi evidente să se abţină. Povestea cu cheltuirea unor bani publici ca diurne pentru unii gazetari, în cazul ministerului Turismului, l-a determinat pe preşedinte să bată în retragere, iritat, cerînd răgaz să se informeze, fapt aproape fără precedent în reacţiile publice ale Cascadorului Rîsului, cum a semnalat şi Lavinia Şandru. De fapt, acest editorial, ca şi discursul lui Băsescu, este perfect inutil şi putea lipsi din decor, dar mi-am făcut datoria să consemnez încă o gogomănie publică a preşedintelui-jucător.

Una peste alta, cea mai importantă concluzie a conferinţei de presă, nerostită cu glas tare de nimeni, nu are nicio legătură cu justiţia autohtonă, ci cu faptul că, după cazul Ridzi, se pregăteşte „sexy buzoianca” să treacă prin furcile caudine ale Parlamentului. Să nu ne fie de deochi şi la mai mare!