Omul care vinde castraveţi la grădinar se află în pragul falimentului moral. A venit vremea să înţeleagă şi el că, în materie de grădinărit politic, a-nţărcat bălaia! Cât timp a ţinut vrăjeala, şi a ţinut, recunosc, i-a vândut grădinarului castraveţi în prostie! Acum, pe neaşteptate, asistăm la diverse fenomene în materie de legume politice. Omului care vinde castraveţi la grădinar i-a crescut un morcov în fund. Este un exemplar de toată frumuseţea. Totuşi, în ciuda faptului că are foarte multe frunze, nu face cât un castravete vândut la grădinar. Fără leguma cu pricina, nu ar fi câştigat două mandate consecutiv. Guvernul, la rândul său, poate raporta, într-un fel, o minimă activitate economică. La început, comerţul cu castraveţi era apanajul unei singure persoane. Dumnealui, adică omul care vinde castraveţi la grădinar, deţinea monopolul. Pe urmă, din considerente de tactică, au căpătat acces la castraveţi oamenii săi din partid şi guvernanţii. Pentru premierul Boc, castravetele a reprezentat rampa sa de lansare şi de relansare în politică. După ce a făcut zdrenţe primul guvern, a fost repus repede în funcţia de premier. Procedeul a fost cât se poate de simplu. Preşedintele l-a trimis să vândă direct castraveţi la grădinar. A fost o perioadă în care populaţia punea repede botul la castraveţii preşedintelui. După aceea, în plină campanie electorală, şi la castraveţii lui Boc. Când ne era lumea mai dragă, poc, Boc, cu castraveţii la un loc! De câte ori se plimba cu castraveţii printre noi, preşedintele semăna cu o balerină suavă. Cu premierul era mai greu. De multe ori, presat de greutatea coşului cu castraveţi, abia îşi putea arăta faţa. Cu toate acestea, vânzările de castraveţi la grădinar au crescut foarte mult în timpul celui de-al doilea mandat al preşedintelui. Era şi firesc ca populaţia să se sature de castraveţii domniei sale! Puterea s-a învăţat să-şi acopere minciunile cu castraveţii vânduţi la grădinar. La rândul său, preşedintele a profitat de naivitatea grădinarului, plasându-i toţi castraveţii. De unde să ştie dumnealui, om încercat pe mare, că şi castraveţii explodează! Ieri, de pildă, au ieşit în stradă toţi grădinarii, ca să le arate guvernanţilor obrazul. Păi, bre, nouă ne vindeţi castraveţi? Situaţia a fost realmente scăpată de sub control. La un moment dat, grădinarii erau obligaţi să accepte inclusiv castraveţi sub STAS-ul în vigoare. Mici, ramoliţi şi păliţi. Omul care vinde castraveţi la grădinar s-a lăudat că o să trăim mai bine. Cu ce? Cu castraveţi expiraţi? Credea că o să ne hrănească pe toţi cu un singur castravete. Puterea, în ansamblul ei, a procedat la fel. A trimis poporul la cules de castraveţi, unii s-au dus prin Spania, ca să facă loc clientelei politice la masa bogaţilor! Cu alte cuvinte, au vândut castraveţi la grădinar pe spatele nostru. Recent, s-au descoperit afaceri mari cu castraveţi vânduţi la grădinar pe banii statului. În cazul poporului oropsit, castraveţii de acest gen nu ţin de foame…