ARTICOLUL SALVATOR, AMÂNAT Fără îndoială, dacă n-ar fi existat infama OUG 50, procesele clienţi - bancă ar fi fost un simplu fapt divers, o excepţie de la regula „Banca face, omul tace”. Până acum, luptele în instanţă n-au avut un învingător clar - ba au câştigat clienţii, ba băncile. Recent, 130 de români au pierdut un proces intentat Băncii Comerciale Române, deşi reuşiseră anterior să obţină eliminarea unor comisioane de administrare şi de urmărire a riscurilor calculate la valoarea iniţială a împrumuturilor. Ei sunt obligaţi să plătească şi cheltuielile de judecată, în valoare de 200.000 lei. Ultima noutate a fost amânarea cu şase luni a publicării unui articol în Codul de procedură civilă (CPC), prin care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi/sau asociaţiile de profil ar putea să denunţe în instanţă clauzele abuzive din toate contractele de prestări servicii (inclusiv creditele bancare). Amânarea este prevăzută într-o ordonanţă de urgenţă aprobată recent de Guvern special pentru modificarea CPC şi reprezintă un angajament asumat de autorităţi în cea mai recentă scrisoare de intenţie convenită cu Fondul Monetar Internaţional. Interesant este că băncile au insistat, în repetate rânduri, ca prevederea să fie eliminată din Cod, deşi, culmea, vorbim despre o directivă europeană care trebuia aplicată în România încă din 2007. Potrivit scrisorii de intenţie către FMI, Guvernul s-a angajat să nu adopte nicio măsură care „să afecteze disciplina debitorilor”, precum legea insolvenţei personale sau amendarea OUG 50 privind contractele de credit ale consumatorilor.
CALVARUL DIN INSTANŢĂ Revenind la credite, este de remarcat că principala nemulţumire a clienţilor este că bancherii nu au calculat corect dobânzile. „În general, clauzele abuzive au un impact asupra sumelor plătite lunar de către debitori. Practic, dobânda creşte, deşi, în realitate, trebuie să scadă. Spre exemplu, o persoană care plătea o dobândă de 5,7% (150 euro/lună) s-a trezit, după aplicarea abuzivă a unui indice de referinţă la marja stabilită în contract, cu o dobândă de 6,7%. De fapt şi de drept, dobânda (calculată după formula „indice plus marja FIXĂ a băncii”) ar fi trebuit să scadă la 3%, nu să se apropie de 7%”, explică avocatul Adrian Cuculiş, citat de efin.ro. Poate că 1% nu pare mult, dar o simulare a unui credit ipotecar de 40.000 euro, contractat pentru 20 de ani, arată că diferenţa de plată între o dobândă de 5,7 şi una de 6,7% este de aproape 5.600 euro. Potrivit avocatului, până la 1 iulie, când CPC ar putea fi modificat în favoarea clienţilor băncilor, „clauzele abuzive pot fi anulate şi excluse din contract exclusiv prin intermediul instanţei”: „Nicio instituţie de credit chemată la consiliere directă nu a soluţionat vreodată amiabil cererile clienţilor”. Problema cu drumul instanţei este însă una de când lumea şi pământul (românesc) - termenele sunt foarte lungi. După aprobarea articolului din CPC, procesele s-ar putea scurta cu 60%, conchide avocatul.