Experienţa din Statele Unite ale Americii, unde a participat la pregătirea gimnastelor de la Academia fostei gimnaste Teodora Ungureanu, a făcut-o pe tripla campioană olimpică de la Atena să se îndrăgostească de meseria de antrenor şi să îşi dorească să le calce pe urme foştilor ei antrenori, Mariana Bitang şi Octavian Bellu. Aflată încă în vacanţă, Cătălina Ponor a vorbit despre noua ei meserie, dar şi despre şansele ca sportivele pregătite de ea să-i calce pe urme. „Pentru mine este o experienţă foarte importantă ceea ce fac în Statele Unite şi chiar îmi place meseria de antrenor. Multe ziare au scris că eu nu îmi găsesc de muncă în România. Nu este adevărat. Dacă vroiam să îmi găsesc de muncă aici, îmi găseam. Eu am vrut să îmi formez mâna şi să am o experienţă în altă ţară. Este o experienţă foarte frumoasă pentru mine. Am fost primită ca o valoare acolo, ca o sportivă cunoscută şi asta m-a bucurat”, a declarat Ponor, care s-a obişnuit repede cu viaţa de acolo, dar şi cu tehnica de instruire folosită de americani. „Antrenorii din România au stilul acela de a fi zbir şi de a se face antrenamentul aşa cum trebuie, fără vorbă şi fără alte lucruri care să îţi atragă atenţia de la aparat, iar eu eram obişnuită cu acest lucru. Când am ajuns acolo era o atmosferă destinsă. Fetele de acolo sunt foarte alintate şi nu toată lumea care vine în sală face neapărat sport de performanţă. Atât timp cât părinţii plătesc, gimnastica se poate face şi de plăcere. Cred că se poate face performaţă şi pupând copilul pe frunte”, este concluzia Cătălinei, după primele şase luni petrecute... în meseria de antrenor. La doar 22 de ani, fostei mari gimnaste îi surâde ideea de a le călca pe urmele foştilor ei antrenori, Mariana Bitang şi Octavian Bellu, şi nu ezită să ceară sfaturi pentru a reuşi acest lucru chiar celei mai titrate gimnaste din România, Nadia Comăneci. „Vorbesc mereu cu Nadia, pentru că este o prietenă foarte bună pentru mine şi chiar o consider ca o mamă. Mă ajută cu sfaturi şi cu orice este posibil. Îmi doresc să reuşesc ca antrenoare ceea ce am reuşit şi ca sportivă şi îmi doresc să duc fetele cât mai departe şi să ajungă cel puţin ca mine. M-aş bucura tare mult să le calc pe urme foştilor mei antrenori. Sunt câteva fete în lot care au şanse să ajungă cât mai sus. Depinde însă de ele, pentru că acolo nu poţi lucra cu copiii precum munceşti cu cei de aici”, a spus constănţeanca, poreclită de micuţele sportive “Cat”. „Le-am zis că mă cheamă Cătălina, dar ele nu au putut să-mi zică aşa. Unele îmi zic Cati, iar altele Cat”, spune râzând Cătălina, care în scurt timp se va reîntoarce în SUA.