În zona peninsulară a Constanţei, turistul care vine dinspre mare spre centru stă în loc şi priveşte micul parc arheologic lângă care se înalţă, parcă în rugăciune - nu semeţ precum maiestuoasele catedrale catolice europene - un edificiu arhitectonic de referinţă pentru viaţa culturală şi religioasă de la malul mării. Este vorba despre Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, de la a cărei punere a pietrei fundamentale se împlinesc, pe 4 septembrie, 128 de ani şi de la al cărei bombardament aerian sovietic - 3 august 1941 - se comemorează, chiar astăzi, şapte decenii.

Puţini sunt constănţenii, dar mai ales turiştii care ştiu „povestea” culturală a acestui edificiu, căruia i-a fost dedicat şi un album omagial, la 125 de ani de la punerea pietrei de temelie, semnat de dr. Doina Păuleanu şi dr. Virgil Coman.

Cei patru „mari”: Orăscu, Beniş, Mincu şi Demetrescu Mirea. Patru mari personalităţi ale culturii româneşti, şi nu numai, au contribuit la realizarea monumentalei construcţii pe lângă care nimeni nu trece indiferent: Alexandru Orăscu - autorul planurilor catedralei, arhitectul Carol Beniş - cel care s-a ocupat de supravegherea lucrărilor şi a ales amplasamentul lăcaşului de cult, arhitectul Ion Mincu - care şi-a pus amprenta pe concepţia mobilierului şi a iconostasului şi pictorul George Demetrescu Mirea.

Întemeietor de şcoală şi de gândire arhitectonică, Alexandru Orăscu este cel care a elaborat planurile catedralei constănţene, şi nu marele Ion Mincu, aşa cum s-a crezut până nu demult. Tot el a realizat şi planurile pentru actuala amiralitate din Constanţa, primul hotel prin care oraşul de la mare se instituia ca staţiune balneo-climaterică în peisajul României de atunci, hotelul Carol I. Un alt arhitect de origine austriacă, de această dată Carol Beniş, s-a ocupat de supravegherea lucrărilor, tot el hotărând şi amplasamentul actualei catedrale.

Ion Mincu a contribuit, în mod esenţial, la realizarea concepţiei ornamentale de ansamblu. El a reuşit să realizeze mobilierul şi iconostasul, aspecte în care s-a dovedit a fi un inovator. Legat de prietenia cu celebrul arhitect Ion Mincu, pictorul George Demetrescu Mirea, primul rector al Academiei Naţionale de Artă, a venit la Constanţa pentru a picta lăcaşul de cult, de altfel singurul lăcaş pictat vreodată de marele portretist. Acesta a adus unele inovaţii iconografice care nu au plăcut clericilor, motiv pentru care biserica nu a fost, vreme îndelungată, sfinţită, până ce pictorul nu a renunţat la „inovaţiile” sale „laice”. Însă timpul, renovările, războaiele, bombardamentele şi deteriorările suferite de Catedrală au făcut necesară înlocuirea totală a picturii realizată de Mirea, de refacerea ei ocupându-se, în anii ’50, Gheorghe Popescu şi Niculina Dona.

Simpozion comemorativ. De refacerea lăcaşului de cult după bombardament se leagă numele părintelui paroh Nicolae Cănănău. Acesta a refăcut acoperişul, a repictat biserica şi a restaurat obiectele de cult şi de patrimoniu salvate în timpul războiului. La 70 de ani de la bombardamentul aerian sovietic, în urma căruia Catedrala a fost serios avariată, Asociaţia „De la Dunăre la Mare” organizează, astăzi, de la ora 18.00, un simpozion comemorativ la Casa de Cultură a Sindicatelor, intrarea publicului fiind liberă.