Soarta unuia dintre cele mai mari monumente ale României, Cazinoul din Constanța, a fost, în ultimii ani sub imperiul incertitudinilor, neputinței și, pe alocuri, chiar al ignoranței autorităților, care cel puțin până acum nu au făcut nimic pentru a scoate monumentul din paragina în care se află. Chiar și după ce Cazinoul a trecut la Compania Națională de Investiții (CNI), sub promisiunea că va fi restaurat, nu s-a întâmplat nimic bun pentru monumentul constănțean. După ce și a treia licitație pentru desemnarea unui constructor care să se ocupe de restaurare, a fost anulată, autoritățile locale au început să se agite mai tare decât de obicei pentru acest monument. În același timp, Asociația Arché a propus includerea monumentului pe lista celor mai periclitate situri din Europa, ceea ce înseamnă, cel puțin teoretic, mai mult sprijin din partea specialiștilor și organizațiilor de profil. Până aici, toate sunt bune și frumoase. Pare că monumentul va fi, în sfârșit, salvat și valorificat cum se cuvine. Doar că, în realitate, municipalitatea nu a făcut decât să ne umple podul cu și mai multe promisiuni, de care, de altfel, nu am dus lipsă până acum.

AUTORITĂȚILE SE APUCĂ DE CONSERVARE. CE-AU PĂZIT PÂNĂ ACUM?

Mai exact, primarul Decebal Făgădău a promis, în timpul unei conferințe de presă ce a avut loc joi, 15 martie, că autoritățile locale se vor ocupa strict de conservarea monumentului, lucru de care nu știm de ce nu s-a ocupa și până acum. „Municipalitatea va face până la Ziua Dobrogei, 14 noiembrie, lucrările de conservare și se va asigura că aceste lucrări vor fi în permanență actualizate până la momentul în care vor începe lucrările de consolidare și restaurare. Până la finele acestei luni, împreună cu CNI, vom decide care va fi traseul achiziției publice”, a declarat Făgădău. Ce presupune această conservare? Tot Făgădău a explicat că, prin prisma includerii monumentului în lista siturilor periclitate, mai mulți specialiști, parteneri ai organizației Europa Nova, vor veni să evalueze starea monumentului și să spună ce e de făcut (din nou, avem nevoie de străini ca să ne spună ce probleme sunt în propria ogradă). După aceea, vor fi demarate alte proceduri de achiziții, care cine știe cât vor dura și ce piedici vor mai fi întâmpinate. E puțin probabil ca lucrurile să revină pe un făgaș normal.

Totuși, orice acțiune sau tentativă de salvare a unui monument periclitat reprezintă un bun prilej pentru oricine de a-și face imagine. Organizatorii festivalului Neversea au speculat momentul și s-au prezentat la conferința de presă dedicată Cazinoului și au anunțat că vor sprijini demersurile auorităților locale de a salva monumentul. Sigur, în ciuda întrebărilor insistente din partea presei, privitoare la ACȚIUNILE CONCRETE DE SPRIJIN, reprezentanții festivalului, Bogdan Buta și Edy Chereji, s-au învârtit în jurul subiectului, fără să dea nicio informație utilă în acest sens. Au menționat ceva de o campanie care „să unească fanii și partenerii festivalului cu membrii comunității locale”, dar nu au spus nimic concret despre ceea ce vor face. „Dorim să fim alături de comunitate și încă de anul trecut am analizat posibilitatea de a ne implica într-un proiect de interes pentru oamenii din Constanța. Cazinoul este pentru noi un obiectiv strategic și o promisiune față de comunitate. Dorim să demarăm o campanie de responsabilitate socială care să implice atât festivalierii cât și partenerii NEVERSEA, asumându-și rolul de a fi inițiator și amplificator al acestei campanii”, a declarat Bogdan Buta.

CARE SUNT REZULTATELE SONDAJULUI ONLINE

Dar, să privim partea plină a paharului! Ceva, ceva, tot am aflat. Mai exact, ce vor constănțenii să se întâmple cu Cazinoul. Rezultatele sondajului online lansat de Primărie recent și la care au răspuns 25.000 de persoane arată că 97% dintre respondenți vor ca, de restaurarea Cazinoului, să se ocupe în continuare CNI. De asemenea, cei mai mulți dintre participanții la sondaj vor ca edificiul să fie deschis tot timpul anului. În ceea ce privește destinația clădirii, 16.000 de constănțeni vor ca în Cazino să existe o sală de spectacole, 13.700 de respondenți ar prefera să existe o ceainărie, cafenea sau cofetărie, iar 13.000 de oameni își doresc amenajarea unei săli expoziționale. Sigur, aceste date nu înseamnă nimic dacă monumentul nu este restaurat și întreținut corespunzător, ceea ce e puțin probabil să se întâmple în viitorul apropiat.

CLĂDIRE ÎN STIL ART NOUVEAU

Clădirea-simbol a Constanţei nu a arătat mereu ca o ruină. Construit între 1908 și 1912, în stil Art Nouveau, după planurile arhitectului Daniel Renard, edificiul, devenit o emblemă veritabilă a României, a fost aspru criticat în primii ani de la inaugurare, presa vremurilor respective caracterizându-l drept „o matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane” (conform wikipedia.org). Totuși, de-a lungul timpului, monumentul a atras o mulțime de turiști, devenind unul dintre locurile preferate ale oamenilor înstăriți și împătimiți ai jocurilor de noroc și, totodată, simbolul arhitectural al Constanței. Cazinoul a fost restaurat complet de două ori: în 1934, de însuși proiectantul Daniel Renard, și în 1986, de un colectiv de artiști format din Sorin Dumitru, Gheorge Fircă, Ioan Mițurcă, Nae Mira și Nicolae Moldoveanu.

ÎNCERCĂRI RATATE

Povestea restaurării Cazinoului trenează de mai bine de zece ani. După o lungă perioadă în care monumentul s-a degradat văzând cu ochii, Primăria Constanța a încercat să reabiliteze clădirea în 2006. În 2007, Cazinoul a fost concesionat, pentru 49 de ani, grupului „Queen” din Israel. După numeroase tergiversări, autoritățile locale au preluat din nou clădirea mai deteriorată decât era. În 2014, edificiul a fost transferat în administrarea Companiei Naționale de Investiții, ca o ultimă soluție de salvare. Numai că proiectul s-a lovit din nou de piedici. La prima licitație de atribuire a contractului pentru executarea lucrărilor, cele cinci firme care s-au înscris în cursă au fost descalificate, pentru că niciuna nu întrunea condițiile necesare. A urmat, apoi, o lungă perioadă de contestații și litigii, apoi alte proceduri lungi și greoaie, care nu au făcut decât să tergiverseze lucrurile. Așa se face că, astăzi, ceea ce era odată o bijuterie arhitecturală a României, a ajuns o groapă de gunoi insalubră, plină de fecale și animale moarte.