Era imposibil să nu ajung şi eu la acest subiect! Am amînat cît am putut de mult momentul de faţă, deoarece am aşteptat răbdător apogeul scandalului. Cînd am adulmecat, gazetăreşte vorbind, în ce fel se va „fîsîi” acest linşaj mediatic, cum a numit Ion Cristoiu campania de presă îndreptată împotriva Monicăi Iacob-Ridzi, atunci m-am hotărît să-mi fac şi eu public punctul de vedere, avînd în vedere că, la jurnalişti, „datul cu părerea” este o „boală profesională”…

Cazul ministrului Tineretului şi Sportului rămîne scandalos în sine, pentru că este vorba de deturnare de fonduri din bani publici, dar mai importante vor fi consecinţele sale politice, care se vor vedea la alegerile prezidenţiale. Nu am nicio dovadă concretă, însă sînt absolut sigur că Traian Băsescu turbează de furie în aceste clipe şi îşi reproşează, cu o sticlă de whisky în faţă, în care încearcă să-şi înece amarul, faptul că şi-a lăsat mezina să intre în politică. Din acest punct de vedere, debutul fiicei s-ar putea să coincidă cu epilogul carierei tatălui, deoarece implicarea „invizibilă” a lui Băsescu în acest scandal va avea urmări electorale catastrofale!

Orice concluzii va trage comisia parlamentară de anchetă, în final, dosarul va ajunge la DNA, care este un fel de „cimitir al elefanţilor”, după cum ştie toată lumea. Acolo există trei variante de rezolvare a cazului. Cercetarea se poate prelungi la infinit, îngropînd dosarul în uitare, sau amînînd orice deznodămînt cel puţin pînă după prezidenţialele din toamnă. A doua soluţie, care pare mai riscantă, pentru că ar putea deveni cea mai răsunătoare, din punct de vedere mediatic, însă ar rămîne cea mai fermă, este faimosul „NUP”, adică verdictul de neîncepere a urmăririi penale. În fine, mai poate fi şi a treia cale, anume inculparea penală a unor bieţi directori din subordinea ministrului, care au comis, să zicem, infracţiunea de neglijenţă sau abuz în serviciu… Aşadar, Monica Iacob-Ridzi va scăpa basma curată în mod obligatoriu, fiindcă orice rău i s-ar întîmpla ei ar aduce atingere imaginii publice a Elenei Băsescu, ceea ce este exclus, cîtă vreme tăticu trage toate sforile de la Cotroceni!

În schimb, tăticu a făcut primul gest de sinucigaş politic, dacă „sursele anonime” citate de mai multe televiziuni au spus adevărul. Ca să-şi apere fata, a trebuit să intervină pentru Monica Ridzi, altfel s-ar fi descotorosit de ea ca de o măsea stricată, căci sînt cunoscute cinismul său şi lipsa sa de scrupule… Eba i-a creat lui tăticu cele mai mari încurcături din întreaga sa carieră, tocmai într-un an electoral crucial. Asta s-a văzut şi în reacţia greilor din PD-L, respectiv Berceanu, Blaga, Videanu şi, mai ales, Cezar Preda, care, spre surprinderea mea, a avut tăria să declare public că solidaritatea excesivă a PD-L cu ministrul Tineretului şi Sportului este o „adevărată ţigănie”. Preşedintele ţării nu a primit niciodată un asemenea afront dinspre fostul său partid, ceea ce semnifică pentru mine faptul că acest scandal reprezintă începutul divorţului, deocamdată abia întrezărit, între PD-L şi Traian Băsescu. Să-i fie învăţătură de minte lui tăticu, deşi cred că este cam tîrziu!