Sistemul sanitar din România a fost umbrit, în ultima perioadă, de numeroase cazuri pasibile de malpraxis. Pacientă supusă unei operaţii estetice, moartă la scurt timp după intervenţie; nou-născut, iniţial declarat perfect sănătos, după care se constată o fractură la un membru superior; o tânără pacientă care a născut este de două săptămâni în comă - şi exemplele pot continua. Ipotezele sunt numeroase: fie subfinanţarea sistemului sanitar care n-a făcut altceva decât să pună serioase „bariere” în desfăşurarea unui act medical de cea mai bună calitate, fie dezinteresul cadrelor medicale faţă de cazurile tratate, fie slaba pregătire a acestora, fie afecţiuni ascunse în anumite situaţii. Problema este că s-au pierdut vieţi, lăsând în urmă durere şi suferinţă. Se caută vinovaţii, familiile îndoliate aşteaptă răspunsuri, aşteaptă ca cei răspunzători să plătească. De partea cealaltă sunt medici care, la rândul lor, aşteaptă să li se facă dreptate, aşteaptă ca şi Sănătatea din România să poate funcţiona aşa cum se întâmplă în toate ţările UE şi să nu fie nevoiţi ca, forţaţi de împrejurări, să ajungă să practice medicina defensivă.

ŞI ALTFEL DE CAZURI... Spitalele de urgenţă din România nu sunt „tratate” de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ca unităţi care, într-adevăr, intervin în situaţii de o complexitate extrem de ridicată, finanţarea, pe caz rezolvat, fiind de nivelul unui spital orăşenesc, poate chiar comunal. De nenumărate ori, managerii de spitale au întrebat unde sunt banii Sănătăţii, de ce alocările de fonduri nu se fac în funcţie de clasificarea fiecărui spital. Răspunsurile întârzie să apară, fapt care duce la eforturi uriaşe din partea conducerilor de spitale, astfel încât pacienţii - pentru că ei sunt pionii principali - să poată fi salvaţi. Nu de puţine ori zilele asiguraţilor români sunt numărate atunci când trec pragul unităţilor sanitare. Mai nimic nu poate oferi sistemul sanitar pacientului român, plătitor, cu forţa, la Fondul Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate. Medicamentele şi materialele sanitare au devenit rarităţi în spitalele noastre. Sunt însă şi situaţii de excepţie, anunţa, recent, managerul SCJU, dr. Dan Căpăţână. El a anunţat cum viaţa unei paciente de 34 de ani, cu o sarcină de 31 de săptămâni oprită în evoluţie, ca urmare a unor grave complicaţii medicale, a fost salvată datorită profesionalismului medicilor, dar şi administrării unor medicamente extrem de costisitoare. „I-am salvat viaţa. Nu putem oferi bolnavilor toate tratamentele, mă refer la cele care sunt mai ieftine, pentru că ăsta este nivelul de finanţare, dar întotdeauna am aprobat medicamentele, de multe ori extrem de scumpe, de ordinul sutelor de milioane de lei, dar care salvează vieţile oamenilor”, spune managerul SCJU, dr. Căpăţână.

ŞI PACIENŢI MULŢUMIŢI Mai sunt şi pacienţi mulţumiţi, într-un sistem sărac, fără prea mari speranţe pentru acest an, în contextul unei finanţări precare anunţată, recent, de ministrul Sănătăţii Eugen Nicolăescu: „Zero lei pentru investiţii, bani pentru supravieţuire” - moştenire a Guvernul portocaliu. Viaţa pacientei Elena Pană a atârnat de un fir de aţă, şi este conştientă de acest lucru. De pe patul de spital, ea şi-a spus povestea, „trăită aproape cât o viaţă de om”. În februarie urma să aducă pe lume primul ei copil. Aştepta cu nerăbdare să-şi ţină copilul în braţe, aştepta să i se spună pentru prima dată mamă. Sarcina a decurs normal, totul a fost bine, aşa că nici măcar o secundă nu i-a trecut prin cap că totul s-ar putea nărui atât de rapid. „Mi s-a făcut rău, aşa că am chemat ambulanţa. Nu am realizat prea multe. Am aflat după ceva timp de la terminarea operaţiei că am pierdut sarcina. Îmi aduc aminte frânturi. Iniţial am aflat că aveam colul închis, dar deja aveam dureri mari abdominale. Aveam un cheag mare de sânge care mi-a pus viaţa în pericol, asta mi s-a spus. Dacă mai întârziam o jumătate de oră riscam să-mi pierd viaţa”, a spus Elena. După tot coşmarul s-a trezit la secţia Anestezie Terapie Intensivă. „Acum, fizic sunt bine”, a spus ea, mulţumind tuturor celor care au contribuit la salvarea sa. Şeful Clinicii Obstetrică Ginecologie a SCJU, prof. univ. dr. Vlad Tica, a declarat a fost găsit un cheag - ce cântărea un kilogram - între placentă şi uter, fapt care a dus la moartea bebeluşului. „S-a făcut totul pentru a fi salvat uterul pacientei”, a explicat profesorul. „Factorii de coagulare fuseseră consumaţi în acel cheag, acel hematom mare de sânge format în spatele placentei. Nu mai avea cu ce să-şi facă coagularea, aşa că s-a introdus acel factor de coagulare 7”, a mai explicat profesorul. Tratamentul specific anticoagulant a fost salvator în situaţia sa. Nu s-a ţinut cont de costurile de aproape 6.000 de euro, ci de salvarea vieţii pacientei. „Asemenea situaţii extreme le tratăm ca atare, în ciuda tuturor neajunsurilor. Avem medicamente pentru tot ceea ce înseamnă situaţii de urgenţă”, a spus managerul dr. Căpăţână.