De la eşecul controversat al referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu şi până astăzi, presa nu a încetat o singură clipă să facă dezvăluiri scandaloase despre cei şase judecători de la Curtea Constituţională care au votat pentru invalidarea scrutinului naţional. Iniţial, am evitat să scriu despre acest subiect fiindcă mi se părea că nu mai este nimic de adăugat. Nici acum nu am de gând să fac vreo dezvăluire în plus, căci nu am la dispoziţie informaţii inedite, însă nu mai puteam ignora tema şi, pe lângă asta, am simţit totuşi nevoia unui scurt punct de vedere personal.

Cazul referendumului din 29 iulie şi hotărârea CCR-ului reprezintă, dacă mai era nevoie, dovada indubitabilă că România de azi nu este un stat de drept în adevăratul sens al cuvântului, iar democraţia românească actuală pare mai şubredă şi mai vulnerabilă decât o trestie! Constituţia, chiar şi în versiunea revizuită de fostul Guvern Adrian Năstase, este prost făcută, iar justiţia a rămas sub control politic. Cea mai revoltătoare situaţie, însă, o reprezintă CCR-ul! Acest organism care ar fi trebuit să fie un fel de „Olimp constituţional” este alcătuit din judecători care, în majoritatea lor, s-au dovedit jalnici, nu doar ca oameni ai legii, ci şi ca persoane private. Dacă ar avea bun simţ, ceea ce nu este cazul, magistraţii acestei instituţii ar trebui să demisioneze acum, ca să mai atenueze ruşinea naţională.

Ştiam că „peştele de la cap se împute”, dar ce te faci când peştele arată ca o hidră cu mai multe capete?