Nu există nicio diferență relevantă, din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, între partenerii căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală. Aceasta este motivarea deciziei prin care Curtea Constituțională a stabilit că soluția legislativă din Codul de procedură penală, care exclude persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți de la dreptul de a refuza audierea în calitate de martor, este neconstituțională. "Curtea observă că persoana care are cu suspectul/inculpatul o relație asemănătoare acelora dintre soți — fără a fi oficializată — nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, potrivit doctrinei, din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urmă în cauza partenerului lor creează aceleași posibile probleme în cuplu ori aceleași îndoieli justificate asupra sincerității declarației, ca și în cazul declarației soțului legitim", se precizează în motivare.

CCR mai arată că, deși Constituția nu definește noțiunea de "viață familială'", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în jurisprudența sa, că noțiunea de "viață de familie" nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie, putând include alte relații "de facto". "Cu alte cuvinte, există 'viață de familie' și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei, așa încât Curtea Constituțională constată că rațiunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă și în cazul persoanelor care au (...) ori au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanțial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecția 'vieții de familie', având o importanță majoră în societate, indiferent de existența unei înregistrări formale. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci Curtea constată că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care persoanele care au (...) sau au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la exercițiul dreptului de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal", se mai menționează în motivare.

Conform aceleiași surse, deosebirea de tratament juridic între persoanele aflate în cele două situații este discriminatorie, nefiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, "de vreme ce norma procesual penală criticată nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul avut în vedere". CCR a luat în dezbatere, pe 19 septembrie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.117 alin.(1) lit.a) și b) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului".

În urma deliberărilor, CCR a admis excepția de neconstituționalitate cu majoritate de voturi.

"În motivarea deciziei sale, Curtea a constatat că, deși legislația procesual penală română se numără printre cele care au creat un privilegiu de refuz al audierii pentru anumite categorii de persoane, legiuitorul român nu a reglementat acest drept într-o manieră clară, accesibilă și previzibilă, întrucât categoriile de beneficiari nu sunt clar delimitate, fiind încălcate dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție", se precizează într-un comunicat al CCR citat de Agerpres.

Conform aceleiași surse, CCR a constatat că soluția legislativă care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc ori nu mai conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul (concubinii/foștii concubini ai suspectului sau inculpatului), este neconstituțională, deoarece aduce atingere dispozițiilor art.16 alin.(1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, raportat la art.26 alin.(1) referitor la viața familială din Constituție.

"Curtea a reținut că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecție a relațiilor de familie, iar noțiunea de 'viață de familie' nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie și poate include alte relații de facto. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care concubinii/foștii concubini ai suspectului sau inculpatului să fie excluși de la dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal", se mai arată în comunicat.