Judecătorii nu mai pot condamna penal pentru abuz în serviciu dacă legiuitorul nu stabilește prag, conform luju.ro. CCR a motivat decizia pe pragul la abuz: „Curtea consideră necesară instituirea unui prag al pagubei și circumstantierea vătămării produse, elemente în funcție de care să se aprecieze incidența sau nu a legii penale... Încă din 8 iulie 2016, în sarcină legiuitorului s-a născut obligația de a reglementa valoarea pagubei și gravitatea vătămării.

Lovitură devastatoare pentru Noua Securitate, pentru „Binomul SRI-DNA” și pentru întregul aparat de propagandă al instituțiilor de forță: Curtea Constituțională a dat publicității, miercuri 21 iunie 2017, motivarea în cazul deciziei din 6 iunie 2017, în care a stabilit că legiuitorul are obligația de a introduce pragul la abuz în serviciu, decizie luată după o excepție ridicată de avocatul Adrian Toni Neacșu în dosarul „Bombonica”, în care vizat este liderul PSD Liviu Dragnea, dar și fosta sa soție. Motivarea CCR este cât se poate de explicită. Curtea precizează cât se poate de clar că din punctul sau de vedere este necesară instituirea unui prag al pagubei și circumstantierea vătămării produse prin comiterea faptei, elemente în funcție de care să se aprecieze incidența sau nu a legii penale, dar și că legiuitorul avea încă din 8 iulie 2016, data la care CCR a dat prima decizie pe abuz în serviciu, obligația de a institui prag valoric. Curtea mai precizează cât se poate de clar că din punctul sau de vedere este necesară instituirea unui prag al pagubei și circumstantierea vătămării produse prin comiterea faptei, în funcție de care să se aprecieze incidența sau nu a legii penale, dar și că legiuitorul avea încă din 8 iulie 2016, data la care CCR a dat prima decizie pe abuz în serviciu, obligația de a institui prag valoric. Foarte important, CCR – atrăgând atenția că și considerentele deciziilor Curții sunt obligatorii, la fel ca dispozitivul-arată că dispozițiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg și în termeni vagi, astfel încât determină un grad sporit de impredictibilitate, ceea ce intră în contradicție cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, există o contradicție și cu cerințele fundamentale ale principiului statului de drept, întrucât da naștere unor interpretări și aplicări arbitrare sau aleatorii.

IATA UN FRAGMENT DIN MOTIVAREA CCR:

„39. Cu privire la criticile aduse normelor incriminatoare ale infractiunii de abuz in serviciu, dupa ce a constatat constitutionalitatea acestora in masura in care prin sintagma 'indeplineste in mod defectuos' din cuprinsul lor se intelege 'indeplineste prin incalcarea legii', stabilind incidenta normei penale si, implicit, a raspunderii penale, numai cu privire la incalcari ale actelor de reglementare primara, Curtea a dezvoltat mai multe considerente in scopul delimitarii raspunderii penale de alte forme de raspundere juridica in functie de alte criterii decat cel al actului normativ incalcat.

40. In primul rand, plecand de la premisa ca Parlamentul este liber sa decida cu privire la politica penala a statului, in virtutea prevederilor art.61 alin.(1) din Constitutie, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, Curtea a retinut ca nu are competenta de a se implica in domeniul legiferarii si al politicii penale a statului, orice atitudine contrara

constituind o imixtiune in competenta acestei autoritati constitutionale. Avand in vedere ca legiuitorul se afla intr-o pozitie care ii permite sa aprecieze, in functie de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale, acesta se bucura de o marja de apreciere destul de intinsa.

41. Insa, cu toate ca Parlamentul se bucura de o competenta exclusiva in reglementarea masurilor ce tin de politica penala a statului, aceasta competenta nu este absoluta in sensul excluderii exercitarii controlului de constitutionalitate asupra masurilor adoptate. Astfel, Curtea a constatat ca incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infractiuni tin de marja de apreciere a legiuitorului, marja care nu este absoluta, ea fiind limitata de principiile, valorile si exigentele

constitutionale. In acest sens, Curtea a statuat ca legiuitorul trebuie sa dozeze folosirea mijloacelor penale in functie de valoarea sociala ocrotita, Curtea putand cenzura optiunea legiuitorului numai daca aceasta contravine principiilor si exigentelor constitutionale (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016). De asemenea,

Curtea a constatat ca, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, respectarea Constitutiei este obligatorie, de unde rezulta ca Parlamentul nu isi poate exercita competenta de incriminare si de dezincriminare a unor fapte antisociale decat cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Constitutie (Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014).

42. Pe de alta parte, Curtea a retinut ca, in exercitarea competentei de legiferare in materie penala, legiuitorul trebuie sa tina seama de principiul potrivit caruia incriminarea unei fapte trebuie sa intervina ca ultim resort in protejarea unei valori sociale, ghidandu-se dupa principiul 'ultima ratio'. Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat ca, in materie penala, acest principiu trebuie interpretat ca avand semnificatia ca legea penala este singura in masura sa atinga scopul urmarit (alte masuri de ordin civil, administrativ, etc. fiind

improprii in realizarea acestui deziderat), iar nu ca avand semnificatia ca legea penala trebuie privita ca ultima masura aplicata din perspectiva cronologica. Mai mult, masurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmarit trebuie sa fie adecvate, necesare si sa respecte un just echilibru intre interesul public si cel individual. Curtea a retinut ca din perspectiva principiului 'ultima ratio' in materie penala, nu este suficient sa se constate ca faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci aceasta atingere trebuie sa prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care sa justifice sanctiunea penala.

43. In continuare, Curtea a observat ca acest principiu este receptat in jurisprudenta curtilor constitutionale (Curtea Constitutionala a Lituaniei, Tribunalul Constitutional din Portugalia, Curtea Constitutionala a Ungariei), precum si in cuprinsul unor documente ale Comisiei europene pentru democratie prin drept (Comisia de la Venetia) sau ale altor

entitati. Astfel, Curtea a retinut ca, la solicitarea Comisiei pentru afaceri juridice si drepturile omului din cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Comisia de la Venetia a adoptat Raportul privind relatia dintre raspunderea politica si raspunderea penala a membrilor Guvernului, adoptat la cea de-a 94-a Sesiune Plenara (Venetia, 8-9 martie 2013). Curtea a constatat ca, in cadrul acestui raport, Comisia de la Venetia a considerat ca 'prevederile penale care interzic 'abuzul in serviciu', 'folosirea inadecvata a puterilor' si 'abuz de putere' sau infractiuni similare se gasesc in numeroase sisteme juridice europene, iar Comisia de la Venetia recunoaste ca poate exista necesitatea pentru asemenea clauze generale [...]. In acelasi timp, Comisia subliniaza ca asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atat cu privire la cerintele calitative ale art. 7 al CEDO, cat si la alte cerinte fundamentale conform principiului statului de drept, precum previzibilitatea si securitatea juridica, si releva, de asemenea, ca acestea sunt in mod special vulnerabile la manevre politice abuzive. Comisia de la Venetia considera ca prevederile penale nationale cu privire la 'abuzul in serviciu', 'abuz de putere' si expresii similare trebuie interpretate in sens restrans si aplicate la un nivel inalt, astfel incat sa poata fi invocate numai in cazuri in care fapta este de natura grava, cum ar fi, spre exemplu, infractiuni grave impotriva proceselor democratice nationale, incalcarea drepturilor fundamentale, subminarea impartialitatii administratiei publice s.a.m.d. [...]. Mai mult, trebuie impuse criterii suplimentare cum ar fi, spre exemplu, cerinta existentei intentiei sau neglijentei grave. Pentru cazurile de 'abuz in serviciu' sau 'abuz de putere' care implica interese economice, poate fi considerata adecvata cerinta unei intentii de castig personal, fie pentru persoana in cauza sau, de exemplu, pentru un partid politic. [...] In masura in care prevederile penale de 'abuz in serviciu' si 'abuz de putere' sunt invocate impotriva ministrilor pentru actiuni care sunt in principal de natura politica, atunci acest fapt trebuie facut ca ultima solutie (ultima ratio). Mai mult, nivelul sanctiunilor trebuie sa fie proportional cu infractiunea comisa si sa nu fie influentat de considerente si dezacorduri politice. Comisia de la Venetia apreciaza ca responsabilitatea de a nu folosi eronat prevederile privind 'abuzul in serviciu' impotriva fostilor sau actualilor ministri pentru motive politice tine atat de sistemul politic, cat si de procurorul general si instantele de judecata, indiferent daca ministrul este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare'. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, retinand cele expuse in Raportul Comisiei de la Venetia, a adoptat, in data de 28 iunie 2013, la cea de-a 27- a intalnire, Rezolutia nr. 1950(2013), in care: 'indeamna majoritatile aflate la putere din statele membre sa se abtina de a abuza de sistemul de justitie penala pentru persecutarea oponentilor politici; invita organismele legislative ale acelor state ale caror reglementari penale includ inca dispozitii generale referitoare la 'abuzul in serviciu' sa ia in considerare abrogarea sau reformularea unor astfel de dispozitii, in scopul de a limita domeniul lor de aplicare, in conformitate cu recomandarile Comisiei de la Venetia; invita autoritatile competente ale acelor state membre ale caror Constitutii prevad proceduri speciale de punere sub acuzare pentru raspunderea penala ministeriala de a se asigura ca acestea sunt interpretate si aplicate cu gradul de precautie si de retinere recomandate de Comisia de la Venetia'.