Atât pepenele galben, cât și cel roșu sunt vedete în sezonul cald. Pentru a evita răcorirea cu înghețată, medicii sugerează cele două fructe de sezon. Astfel, potrivit specialiștilor Direcției de Sănătate Publică Județeană (DSPJ) Constanța, miezul pepenelui verde conţine peste 95% apă, 0,3% protide, 1% acizi organici, 3-5% hidraţi de carbon, 60 mg% potasiu, cantităţi foarte mici de sodiu, 4 mg% calciu, 5 mg% fosfor, 0,2 mg% fier, vitamina A, câte 0,02 mg% din vitaminele B1 şi B2, 0,1 mg% niacină şi circa 3 mg% vitamina C. Dr. Loti Popescu, master european în promovarea sănătății și educație din cadrul DSPJ, spune că pepenele are numeroase recomandări. Astfel, prin conţinutul ridicat în apă, are proprietăţi diuretice. Se recomandă în litiaze renale şi ale vezicii urinare, în hiperuricemii (gută) prin acţiunea sa diuretică - se fac cure de sezon, câte 1-2 kg /zi. În medicina tradiţională, seminţele de pepene verde (şi de pepene galben) se recomandă în litiaza renală şi biliară, indicaţie terapeutică ce pare a fi explicată prin existenţa în seminţe a unei enzime cu acţiune litotritică. Cât privește pepenele galben, este bine să se știe că, dacă îl consumăm în cantitate mare, este greu digerabil. El conţine 90-95% apă, 0,6-1% protide, 0,1% grăsimi, 3-6% glucide, 25-3000 U.I. vitamina A, câte 0,03 mg% vitaminele Bl şi B2 şi mici cantităţi de vitamina C. Conţine săruri de potasiu (75 mg%), calciu (1 mg%), fosfor etc. Valoarea sa energetică este de 30 kcal/100 g. Mult mai slab ca efecte terapeutice decât pepenele verde, este un bun laxativ vegetal, comparabil cu prunele uscate. Se recomandă în anemii, constipaţie, hemoroizi, litiază urinară, reumatism şi tuberculoză pulmonară. Este contraindicat în diabet, în colite, enterite şi dispepsii. Sucul proaspăt are efecte laxative.