A PATRA CONVINE? Acordul curent al României cu Fondul Monetar Internațional, al treilea consecutiv în ultimii șase ani, se încheie în toamnă. Vom bate sau nu palma pentru un al patrulea? Unii spun că nu, că ne-am stabilizat și că ne putem descurca singuri. Alții, între care și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spun că, vrem, nu vrem, avem nevoie de FMI pentru a gira în piețele internaționale (de unde ne împrumutăm) reforma fiscală. Isărescu spune că FMI este un avocat al diavolului de care nu ne putem lipsi încă. Și totuși, pe lângă plusul de credibilitate și ținerea în frâu a inepțiilor autorităților, Fondul ne-a și faultat grav. Noi am plătit scump pentru cele trei acorduri și nu, nu vorbim doar despre ratele uriașe. Din 2009 și până în prezent, în România s-au închis 67 de spitale, au fost desființați 1.500 de kilometri de cale ferată, iar peste 700.000 de bugetari au rămas fără locuri de muncă. Cele mai dure măsuri de austeritate au fost aplicate în vremurile de tristă amintire ale Guvernului Boc, când România a luat creditul-mamut de 20 miliarde euro de la FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană. Atunci au venit loviturile sub centură - majorare TVA peste noapte, de la 19 la 24%, tăieri de salarii și pensii, sistare sau frânare puternică a investițiilor și programelor finanțate de stat.

PLUSURI ȘI NU PREA Cât despre efectele pozitive ale înțelegerii cu Fondul... ele sunt greu de cuantificat, a spus redactorul-șef al „Jurnalului Național“, Elena Cristian, în cadrul emisiunii „Daily Income“: „Se tot vorbește despre reluarea creditării. Nici vorbă! (datele băncii centrale confirmă trendul descendent al împrumuturilor, după nebunia „cu buletinul“ dinainte de 2008). Se mai spune că ne împrumutăm mai ieftin din piețele internaționale - greu de spus (dobânzile plătite de România au scăzut, ce-i drept, datorită acordului, însă, în același timp, țara noastră trebuie să plătească bani către FMI, pentru sumele rezervate în cele două acorduri preventive care l-au urmat pe cel încheiat în 2011 - n.r.)“.

CINE TAIE ȘI SPÂNZURĂ? Un alt lucru important de reținut este că acordurile cu FMI au fost prost gestionate. „Misiunile Fondului nu vin şi spun să tăiem salarii. Vin şi ne explică matematic unde sunt goluri şi rămâne la latitudinea statului să facă modificări. Ca o concluzie, am avut nişte bani, care s-au folosit prost. Ulterior, a fost plasa aceea de siguranţă, care nu ne-a ajutat la mare lucru, iar acum, noul ministru de Finanţe susţine că ar fi nevoie de un nou acord cu FMI. Eu cred că politicienii îşi ascund unele decizii în spatele FMI-ului - „Aşa ni s-a cerut!““, a punctat Cristian. Desigur, au fost și cazuri în care FMI a pus piciorul în prag. Dincolo de orice, instituția ne-a împrumutat bani și trebuie să se asigure că-i vom rambursa. Să ne amintim de celebra lege a falimentului personal, care a fost blocată de Fond în cel mai transparent mod cu putință, deși, paradoxal, măsura fusese vândută drept „soluția perfectă pentru criza creditelor neperformante“... în Ungaria. În prezent, este greu de spus dacă ne-ar trebui sau nu un al patrulea acord. Cel mai probabil, însuși Fondul nu ne va lăsa să umblăm dezlegați prin târgul mondial, pentru că nimeni nu s-a plâns vreodată că are sub control prea multe țări.