Dezbaterea publică legată de volumul mare de interceptări ce au ca țintă populația României nu a căpătat niciodată accente în favoarea acestei practici. Cu toate astea, autoritățile au găsit de cuviință să extindă capacitățile securiste. După ce anul trecut, la bilanțul DNA, am aflat că instituția are propriul serviciu de interceptări, joi am auzit de la procurorul-șef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, pe un ton ciudat de triumfal, că avem pe plan intern servicii de ascultare suficiente pentru a-i intercepta și pe vecinii de dincolo de granițe. Credeați că SRI este tatăl lor la capitolul tehnologie pentru urechiști? Mai gândiți-vă o dată... Din acest punct de vedere, Horodniceanu spune că, în acest moment, Autoritatea Națională de Interceptări este la nivelul SRI. Înțelegeți?! Adică avem MAI MULTE servicii de ascultare a cetățenilor decât acum câțiva ani, când a început dezbaterea în care opinia publică și-a exprimat îngrijorarea cu privire la limitele de intimitate personală pe care autoritățile sunt dispuse să le încalce.

Probabil pentru a calma spiritele, directorul general al SRI, Eduard Hellvig, a anunțat că România, din postura de graniță externă a Uniunii Europene, se confruntă cu amenințări din ce în ce mai complexe. De-aici ar trebui ca prostimea să deducă faptul că ar trebui să se lase ascultată, pentru că, nu-i așa, serviciile trebuie să identifice posibilele elemente turbulente. Serios? Eu propun ca și Poliția locală să dețină capacități de ascultare. Să ne simțim mai... protejați...