Stai și te uiți în urmă la 2018, ba chiar și la 2017, și îți dai seama cât de simbiotică a devenit societatea noastră cu „neo-sekuritatea“, comentează, la început de 2019, avocatul Gheorghe Piperea - „Niciun guvern și niciun șef de autoritate publică importantă nu trece fără acordul prealabil al neo-sekurității. Economia se derulează după planurile ei, regăsite în acordurile în baza cărora băncile, instituțiile financiare internaționale și corporațiile controlează decizia politică. Nicio lege care deranjează acest plan nu trece neciuntită de parlament, președinte sau curte constituțională. Niciun monopol, nicio rentă, niciun privilegiu și nicio exclusivitate nu rămân neacoperite de legi scrise de beneficiari și trecute prin toate sitele procesului legislativ ca prin brânză. Și, pentru că neo-sekuritatea se crede o forță politică (?!?!?) de dreapta, salariile au fost plafonate la niveluri de mizerie, concedierile - facilitate, taxarea capitalului - redusă, evaziunea fiscală - tolerată, iar de aici nu au rezultat decât un malefic dezechilibru economic, în care 100 de companii, din 850.000 în total, fac mai mult de 75% din PIB (în orașele mari, evident, nu în deșertul din jur) și un masiv exod al forței de muncă. Chestia asta cu plecarea investitorilor ca urmare a majorării salariului minim sau a introducerii unor taxe de sancționare a monopolului este o prostie libertariană“. Ce ne așteaptă în 2019? Planuri, acțiuni și strategii.