Liderul PNL, desemnat candidat de prim-ministru, este pândit de mai multe riscuri. Dintre care în mod cert unul și-l asumă singur. Voi enumera pericolele potențiale pe care trebuie să le înlăture rând pe rând Ludovic Orban, fără a trece cu vederea potențialul exploziv al modului în care acesta ignoră și înjosește o bună parte a Parlamentului.

Un prim risc este acela de neîntrunire a cvorumului necesar pentru trecerea la procedura de vot. Este deja de notorietate faptul că PSD încearcă din răsputeri să pună echipa Orban în dificultate din această perspectivă. Doamna Viorica Dăncilă a anunțat în mai multe rânduri că este decisă să le ceară parlamentarilor PSD să nu se prezinte la vot. Dacă nici parlamentarii Pro România nu merg în Parlament, dacă acestora li se adaugă, așa cum e previzibil, și alți senatori și deputați, fie dintre independenți, fie din partidele frontului anti-PSD, persoane bolnave sau aflate în deplasare sau care pur și simplu nu-l agreează pe Orban, atunci primul obiectiv al PSD urmează să fie îndeplinit și să intre într-un joc de șah etern. Până când Klaus Iohannis decide să facă o nouă mișcare și desemnează un alt candidat. Sau până când Orban se recunoaște învins și depune armele.

Dacă acest obstacol va fi depășit, se intră în procedura propriu-zisă a votării echipei de la Palatul Victoria și a noului program de guvernare. Și aici putem asista din nou la o încleștare de forțe. Voturile pe care Orban anunță în acest moment că le-ar avea sunt, sub aspectul majorității necesare de 233, la limită. Surprize deci pot surveni și la vot.

Dacă PNL trece și de acest obstacol, atunci timp de un an urmează să navigheze în ape destul de tulburi. Chiar dacă partidele din frontul anti-PSD s-au unit pentru a lovi Guvernul Dăncilă printr-o moțiune de cenzură, chiar dacă se unesc din nou pentru a instala guvernul Orban, aceasta nu înseamnă nicidecum că noul Executiv va putea să-și îndeplinească obectivele asumate, mai ales cele care depind de Legslativ. De fiecare dată vor fi necesare negocieri, la capătul cărora Executivul va trebui să ofere ceva la schimb unor partide, care au obiective politice uneori diametral opuse cu cele ale PNL. Tensiunea va fi acentuată și char exacerbată, pentru că acest an de guvernare va acoperi practic trei runde de alegeri extrem de importante, în care fiecare partid va fi silit să se bată pentru putere cu toate celelalte.

Precizările au fost necesare pentru a explica de ce Ludovic Orban toarnă gaz peste foc, conștient fiind de ceea ce urmează sau, într-un alt scenariu, find total ignorant. Atunci când stai la mâna Parlamentului, ai obligația elementară să respecți instituția. Să ții cont în permanență de opiniile majorității. Cu atât mai mult cu cât traseul politic al lui Orban și până la urmă viitorul PNL depind de respectarea acestei condiții sine qua non a oricărui mecanism democratic. Până în prezent, Orban a ignorat cu desăvârșire această regulă a jocului.

Pentru prima dată în istoria ultimilor 30 de ani, am auzit un premier desemnat că declară răspicat, cu puțin timp înaintea unui vot decisiv care urmează să fie dat în Parlament, că va ignora deciziile majorității. Sunt cinci candidați de miniștri în echipa lui Ludovic Orban, care în Comisiile Parlamentare au stârnit puternice reacții adverse. În cazul a patru dintre aceștia, votul a fost negativ. Este vorba de Florn Cîțu desemnat pentru Ministerul Finanțelor, Ion Ștefan, pentru Ministerul Lucrărilor Publice, Adrian Oros, pentru Agricultură și Violeta Alexandru, pentru Ministerul Muncii. Un al cincilea, Victor Sebastian Costache, desemnat pentru Ministerul Sănătății, a primit aprobarea comisiei, dar, atenție, în condițiile în care figurează ca suspect într-un dosar penal, iar politica oficială a PNL și a președintelui Iohannis susține teza conform căreia oricare persoană care are orice fel de probleme penale, are obligația să fac un pas înapoi în așteptarea Justiției care urmează să-și spună cuvântul. Prin urmare, și acest caz poate stârni contrareacții în Parlament.

Riscul pe care și-l asumă Orban este uriaș, pentru că în condițiile în care el joacă această partidă la limita obținerii unui vot favorabil în plenul Parlamentului, insulta pe care el o aduce forumului legislativ poate stârni contrareacții și poate fi fatală. Niciodată până în prezent, indiferent de guvernele care au fost propuse în Parlament - și au existat multe asemenea examene în ultimii 30 de ani - nu s-a mai întâmplat ca vreun ministru propus de un premier desemnat să fie respins în comisie și să nu fie îndată înlocuit cu un alt candidat. Dar Orban nu vrea și pace.

Președintele PNL, în calitate de premier desemnat, lansează un raționament extrem de discutabil. El pornește de la premisa că votul în comisii este unul politic. Iar comisiile dominate de PSD nu au judecat corect atunci când i-au respins prin vot pe patru dintre membrii echipei sale. Manifestându-și disprețul față de această majoritate, pe care o identifică cu PSD, Orban încearcă să justifice motivele care l-au condus la o decizie fără precedent. Pericolul major constă nu atât în ostilizarea PSD - deși ostilizarea în sine poate genera strângerea rândurilor în interiorul acestui partid - ci mai degrabă ostilizarea parlamentarilor altor formațiuni politice, care și ei au votat în comisii respingerea celor patru miniștri. Putem asista la un efect de bumerang al declarațiilor șocante făcute de Orban.