Două mari sărbători de la noi care cinstesc dragostea în fiecare an, în februarie, sunt Valentine’s Day şi Dragobetele. Zilele de 14 şi 24 februarie sunt pretexte perfecte pentru îndrăgostiţi să-şi dăruiască cadouri şi să-şi mărturisească sentimentele. Dacă despre Valentine’s Day (Sfântul Valentin - n.r.) se ştie că este importată din Occident, încă de la apariţia pe piaţa românească creând o adevărată isterie printre comercianţi, dar nu numai, Ziua de Dragobete este cunoscută drept o sărbătoare tradiţională românească şi este mult mai puţin cunoscută în popor. De altfel, Dragobetele a devenit mai popular şi a început să fie sărbătorit de mai mulţi români, abia după apariţia Sfântului Valentin. Însă nici despre Dragobete nu se poate spune că este o sărbătoare autohtonă românească. Specialiştii susţin că este de origine slavă şi a apărut în cultura noastră relativ recent, în urmă cu 200 de ani.

CE SPUNE BISERICA? Din punct de vedere religios, Biserica Ortodoxă Română nu vede nicio diferenţă între cele două sărbători. Niciuna nu e mai „bună” decât alta. „Atitudinea noastră faţă de cele două sărbători este de toleranţă pentru că Biserica oferă libertate omului să procedeze cum crede de cuviinţă”, explică părintele Maxim Vlad, slujitor la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. El povesteşte că, în ciuda asemănărilor dintre cele două sărbători, evoluţia lor în societate a fost diferită. În timp ce Sfântul Valentin a fost, la origine, o sărbătoare creştină care pe parcurs s-a laicizat şi a căpătat conotaţii păgâne, în privinţa Dragobetelui evoluţia a fost tocmai inversă. Sărbătoarea tinde să-şi câştige un loc în creştinism, deşi în continuare stă sub semnul sincretismului şi face parte din zona consumului de plăcere. „Sfântul Valentin are puternice conotaţii sexual-erotice. Oamenii tind să participe la petreceri de tip orgiastic, aşa cum erau banchetele şi dionisiacele în Antichitate”, completează slujitorul Domnului.

POVESTEA SĂRBĂTORILOR Cele două sărbători au fiecare povestea lor. Muzeograful Alina Alboaei din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanţa povesteşte că Sfântul Valentin a trăit în secolul II şi a fost preot în timpul împăratului Claudiu al II - lea. La vremea aceea, se pare că împăratul ar fi interzis toate căsătoriile şi logodnele din Roma, considerând că soldaţii necăsătoriţi se luptau mai bine decât cei căsătoriţi, fără o familie care să-i aştepte acasă. Preotul Valentin a fost cel care i-ar fi ajutat pe tineri să se căsătorească în secret şi din acest motiv a fost torturat pentru încălcarea poruncii lui Claudiu. Pe de altă parte, istoria Dragobetelui are origini în mitologia românească. Muzeograful completează că, înainte de creştinism, Dragobetele era zeul Dragostei şi fertilităţii la românii de la nord şi sud de Dunăre, aşa cum grecii îl aveau pe Eros şi romanii pe Cupidon. Legendele populare vorbesc despre Dragobete ca fiind „un tânăr chipeş şi iubăreţ care umbla prin pădure şi săruta fetele”. Din cauza asta a apărut vorba populară: „Dragobetele sărută fetele”. „Cel mai vechi obicei legat de Dragobete este un ritual păgân, cel al înfrăţirii între tineri şi tinere. Flăcăii deveneau fraţi de cruce, iar fetele surori de cruce”, spune Alina Alboaei. Un alt obicei îl reprezintă farmecele „de dragoste” pe care le practicau fetele şi femeile. Ele luau apă din zăpadă curată topită şi îşi spălau faţa pentru a fi drăgăstoase şi iubite tot timpul anului. Se credea că cei care erau împreună în această zi puteau fi împreună toată viaţa.