Goniţi din ţară de sărăcie, românii îşi îndeplinesc uneori visul, alteori devin nume în rapoartele poliţiei, dar nu de puţine ori sfîrşesc dramatic, iar ghinionul pare că-i urmăreşte şi după moarte, căci rudele nu au bani să-i repatrieze, autorităţile nu-i au în evidenţă, iar birocraţia e imensă. Miguel Fonda Ştefănescu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Imigranţi Români din Spania (FEDROM), susţine că majoritatea deceselor intervenite la românii din Spania nu sînt provocate de accidente de muncă, cea mai frecventă în cazul femeilor fiind, de pildă, agresiunea. În schimb, potrivit lui Eugen Terteleac, preşedintele Asociaţiei Românilor din Italia, comunitatea românească din peninsulă are pierderi de vieţi omeneşti foarte mari în ultimii ani, cauzele fiind, nu de puţine ori, accidentele de muncă. „România ar trebui să ia în considerare şi să fie cît se poate de sensibilă cu situaţia dificilă a familiilor de români din străinătate”, apreciază Terteleac, care susţine că, de fapt, autorităţile ar trebui să ia în seamă faptul că “există o altă Românie în afara României”. Direcţia Generală Afaceri Consulare (DGAC) din cadrul Ministerului de Afaceri Externe recunoaşte că nu există în prezent o evidenţă a românilor decedaţi în străinătate şi care nu pot fi repatriaţi din cauza costurilor prea mari. De altfel, potrivit lui Cornel Vişoiu, directorul DGAC, o evidenţă a acestor cazuri nici nu ar fi posibilă. În ultima vreme, românii pleacă în străinătate împreună cu apropiaţi sau rude, iar aceştia sînt primii informaţi în cazul unui deces. Consulatele află despre deces doar atunci cînd nu există rude sau dacă sînt anunţate de către familie.

Birocraţia noastră cea de toate zilele

Procedura urmată în cazul decesului unui român din străinătate este complicată. Consulatul român informează Direcţia Consulară a Ministerului de Externe, care transmite mai departe informaţia către Ministerul de Interne, iar în cele din urmă poliţia informează familia decedatului. În cazul în care familia are bani, plăteşte direct societăţii de pompe funebre suma necesară pentru repatrierea cadavrului. Ambasada sau consulatul intervine doar pentru a oferi familiei celui decedat, la cerere, sfaturi despre firmele de pompe funebre şi modul în care acestea pot fi contactate. De altfel, românii decedaţi în străinătate au devenit „o afacere” în ultima vreme, mai multe societăţi de pompe funebre specializate în transportarea acestora în ţară fiind înfiinţate recent în România. Problema intervine în cazul în care familia nu are bani pentru repatrierea rudei decedate. În acest caz, familia trebuie să comunice în scris Poliţiei acordul privind înmormîntarea rudei în străinătate. În această situaţie, “soarta cadavrului” este diferită în funcţie de locul unde s-a produs decesul. În Italia, defunctul rămîne la morgă pe o perioadă variabilă, în funcţie de capacitatea morgii, după care este înmormîntat pe banii Primăriei. În Spania, situaţia este diferită deoarece, din raţiuni financiare şi de spaţiu, defunctul este întîi incinerat şi abia apoi cenuşa este îngropată. În cazul deceselor prin violenţă - caz de altfel frecvent - situaţia este chiar mai complicată, pentru că este necesar acordul magistratului, iar cadavrul poate fi reţinut cîteva luni. “Cetăţenii sînt îndrumaţi să îşi facă asigurare de viaţă. Din păcate, nu avem cum să plătim”, mărturiseşte Vişoiu. De altfel, obiceiul românilor care pleacă în străinătate de a nu-şi face o asigurare este o problemă recunoscută atît de consuli, cît şi de reprezentanţii principalelor asociaţii de români din Spania.