Rezultatele unui studiu realizat timp de 15 ani de Charles Nelson, un profesor de pediatrie la Harvard, arată că o realitate cunoscută, dar negată consecvent de autorităţi: copiii care cresc de la vârste fragede în orfelinatele româneşti au şanse mai mari să se confrunte cu probleme, precum deficit de atenţie sau anxietate, decât cei care sunt daţi spre adopţie. În studiul redat în cartea „Copiii abandonaţi ai României: Pierdere, dezvoltare mintală şi lupta pentru recuperare", Nelson arată că orfanii care rămân instituţionalizaţi au mai multe lipsuri din punct de vedere social, intelectual şi fizic decât cei care au ajuns în familii adoptive. „20% dintre copiii români din orfelinate se confruntă cu deficit de atenţie, iar 45% dintre aceştia suferă de anxietate. Locul 3 în acest clasament revine problemelor de ordin emoţional, şi anume, aceşti copii întâmpină dificultăţi în a se ataşa de cei care îi au în grijă", a cercetătorul într-un interviu acordat „Boston Globe“. Profesorul este de părere că şi copiii care sunt maltrataţi de mici şi se află integraţi într-un sistem pentru protecţia copilului de mai mulţi ani s-ar putea confrunta cu aceleaşi probleme. Iar cei sub doi ani fac parte din categoria de vârstă cea mai vulnerabilă. „Poate ar fi mai bine să luăm mai mult în calcul posibilitatea ca orfanii să ajungă în locuinţe în care să nu petreacă perioade determinate de timp, pentru că o astfel de situaţie nu reprezintă nici pe departe o soluţie. Ştim cu toţii cât rău poate face dezvoltării unui copil faptul că este mutat permanent din grija unei familii adoptive în a alteia, în loc să aibă parte de o locuinţă permanentă. Nu spun că este uşor, dar există probe ştiinţifice că cei mici au nevoie de stabilitate", a apreciat profesorul Charles Nelson.