Preşedintele a declarat, la TV, că ştia de vreo şase luni că la Cluj se întâmplă lucruri necurate. Premierul – în al cărui fief se produceau aceste întâmplări - susţine că n-a ştiut nimic precis, deşi primeşte, aproape la fel ca şi preşedintele informări din partea serviciilor secrete.

Dl Boc mai susţine că din aceste informări lipseau detaliile strict necesare pentru a fi identificate persoanele în cauză.

Încep să cred că SRI-ul este populat, acum, de amatori care îşi încropesc informaţiile precum altădată mare parte din spionii noştri din străinătate, care transmiteau în ţară ştiri “confidenţiale” luate de prin ziarele locale.

Stau şi mă întreb cam cum or fi arătat informările pe care le-a primit premierul. Cât de criptice au fost, dacă Emil Boc nu şi-a dat seama că este vorba chiar despre urmaşul său legal? Cine putea să facă acte de corupţie la Cluj, unde întreaga administraţie este portocalie? PSD-ul? PNL-ul? Sau – mai rău – UDMR-ul? Ce nivel putea să aibă această corupţie? Şef de serviciu prin primărie? Director de deconcentrate?

În fine. Misterul s-a elucidat şi acum ştie şi premierul unde colcăie corupţia. Cea dovedită. Pentru că cea nedovedită colcăie peste tot, dar mai ales acolo unde autorităţile locale ţin de partidul de guvernământ. De ce? Simplu: acestea primesc bani pentru fel de fel de proiecte, fie de la doamna Udrea, fie din fondul special aflat la dispoziţia premierului. Aceştia sunt bani din care se înfruptă clientela proprie. Şi din care o parte revin la partid.

Cât? Foarte puţin – e de părere preşedintele, care ştie cum merg treburile din propriile campanii electorale. Băsescu crede sincer că cea mai mare parte merg direct în buzunarul celor care-i cer, pentru că – citez – la partid nu sunt bani să-şi plătească nici telefoane. Şi – mai spune tot preşedintele - banii primiţi legal de partide sunt suficienţi pentru campaniile electorale.

Este o opinie, desigur. Cei care, însă, doresc cu orice preţ să câştige alegerile, nu cred acelaşi lucru. Ei cred că niciodată banii nu ajung – şi, de aceea, cei care pierd rămân cu datorii pe care nu ştiu de unde să le mai plătească. Altundeva decât din propriile buzunare, în care au intrat o bună parte dintre sumele strânse de la cei strânşi cu uşa sau cu promisiuni nerezolvate.

Un lucru este cert: scandalul de corupţie de la Cluj îi îngrijorează pe majoritatea baronilor locali – indiferent de culoare – care-şi văd strategiile ameninţate de imixtiunea procurorilor. Pentru că aceştia din urmă sunt marii câştigători ai partidei. Domneşte, în general, o percepţie idilică asupra structurilor de putere şi influenţe locale. Acolo însă nu domneşte armonia. Dincolo de politică sunt interesele personale, iar aceste interese alimentează resentimente, răzbunări şi reglări de conturi.

Pe acest fond parchetul anticorupţie câştigă puncte, chiar cu preţul punerii în dificultate a şefilor mari, asupra cărora se răsfrâng eventualele retalieri de ordin politic. Dar cele mai multe puncte le câştigă preşedintele Traian Băsescu prin atitudinea sa aparent detaşată de problemele unui partid aflat pe toboganul unui procent de 25% - cum chiar domnia sa afirma într-un interviu pentru presa germană. Puncte care îi vor putea servi, eventual, la uşurarea sarcinii de schimbare a premierului.