Faci o clătită „specială“ din... ghici?... aluat de clătită: un ou, apă minerală sau, mai bine, bere, făină cât să se facă aluatul ca o smântână mai groasă, sare, mărar uscat și puțin piper (și, poate, puțin suc de roșii pentru cei cărora le place aventura gustului). Se coace într-o tigaie corespunzătoare de fontă cinstită sau de teflon (suntem în secolul XXI, totuși).

Se ia o bucată de piept de pui, făcut pe grill în prealabil, și se rupe bucăți deasupra unei jumătăți a clătitei, cât este încă în tigaie. Totul se desfășoară cât încă este clătita pe un foc molcom sau stins, când aceasta e coaptă. Se mai iau două-trei felii de brânză topită (am folosit Soft Cheese cu piper; sau se rade cașcaval, posibil și afumat, de Rarău, că e bun), se pun pe jumătatea opusă a clătitei. Se taie mărunt un piept ardelenesc afumat, sau o costiță afumată, sau un prosciuto, ce aveți prin casă, la alegere, că orice om trebuie musai să dispună de așa ceva pe undeva, printr-un colț al frigiderului, de „vreme rea“. Se aduce jumătatea cu feliile de brânză peste cea cu minunate cărnuri, se mai lasă puțin în tigaia fierbinte până se topește brânzica, apoi se scoate pe o farfurie! Se unge cu puțin unt... care se topeeeeșteeee... Nu e nicio filosofie! Poftă bună să fie și un vin roșu, pentru calmarea stomacului și a papilelor gustative!