Pe 14 noiembrie, marţi, se sărbătoreşte Lăsata Secului, cu o zi înainte de intrarea în Postul Crăciunului. În această zi, creștinii petrec alături de familie. De regulă, cuvântul „sec“ din sintagma „Lăsata Secului" este înțeles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. În realitate însă, accentul nu trebuie să cadă pe mâncare, pentru că secul pe care îl lasă postul ortodox este lumesc.

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

De Lăsata Secului pentru Postul Crăciunului, creștinii petrec alături de familie. La masa de Lăsata Secului se strâng rudele apropiate sau prietenii şi se desfată cu bucate gustoase: ciorbă, fripturi, plăcinte şi vin.

Masa sărbătorească este aşezată la răsărit, lângă icoană, iar faţa de masă este albă şi în mijlocul ei se aşază o pâine şi sare. Mesenii gustă întâi o bucată de pâine înmuiată în sare, obicei tradiţional care aminteşte de ospitalitatea populară.

De Lăsata Secului se fac plăcinte cu brânză, se bea vin şi se mănâncă friptură. Superstiţiile spun că, dacă pieptul găinii aduse la masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă, iar dacă pieptul este slab, se prevesteşte o iarnă blândă şi o vară rodnică. Se spune că nu e bine să arunci resturile de la masa de Lăsata Secului decât spre Răsărit, altfel păsările vor ciuguli toată recolta de boabe. Pentru a fi ferite de pagube, gospodinele trebuie să aşeze oalele cu gura-n jos.

Lăsata Secului se ţine ca apărare de boli, lovituri sau pentru protejarea holdelor de grindină. De Lăsata Secului se fac şi ultimile nunţi până la sărbătorile de iarnă, pentru că de pe 15 noiembrie începe Postul Crăciunului.

La Lăsata Secului, uşile şi ferestrele caselor, dar şi porţile gospodăriilor sunt unse cu usturoi, pentru că spiritele rele să fie alungate. Uneori, relele se alungă şi cu prin zgomote şi împuşcături. În ziua de Lăsata Secului se dau de pomană turte de mălai pentru morţi şi vii.