„FRATELE CEL MARE” NE PRIVEŞTE PE TOŢI Dacă tot copiem legi, atitudini şi metode ale serviciilor secrete de peste ocean, la fel de bine am putea copia şi respectul americanilor pentru Constituţie. În România, aceasta a devenit balta din care pescuiesc şi în care scuipă forţele politice care ar trebui să o protejeze şi să o respecte. Ei ar trebui să ne îndrume pe noi, cetăţenii, în meandrele Codului bunelor maniere constituţionale. Departe de asta, însă. După chipul şi asemănarea preşedintelui ţării, care şi-a bătut joc pe faţă de principiile şi condiţiile impuse de cel mai important document care dirijează conduita unei naţiuni, arată şi se comportă, la toate nivelurile, şi politicienii României. Desigur, nu toţi, dar, dacă tragem linie, concluzia este una urâtă şi care se uită la noi chiorâş, cu aroganţă. Cel mai recent exemplu în acest sens este Legea „Big Brother” (la pachet vine şi Legea cartelelor prepay, însă aceasta este mult mai puţin periculoasă decât „Fratele cel mare”). Cum a trecut această lege, ca un rugbyst experimentat, printre toţi parlamentarii care ar fi putut să o oprească? Cum de s-au împiedicat aleşii noştri în... textele fără nicio altă finalitate decât praful în ochii românilor?

DATELE PERSONALE ALE ROMÂNILOR, ÎN SERVICIUL... SERVICIILOR Să vă dăm un exemplu: "Aplicarea actului normativ va asigura un climat de normalitate şi siguranţă civică, prin prevenirea criminalităţii, precum şi a actelor de terorism. Se asigură astfel protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi valorilor, într-o abordare europeană, dar ţinând cont de particularităţile naţionale", arată Guvernul, într-un comunicat. Cum sună asta? Dacă citim printre rânduri, ne dăm seama că, sub o formă sau alta, nimănui nu-i convine să scape de sub control utilizatorii de date, adică toţi românii. Poate vreo doi să facă notă discordantă, altminteri toată suflarea mioritică deţine un telefon mobil, un calculator conectat la net, o tabletă, un alt tip de gadget, ceva. Implicit, toată suflarea mioritică poate fi înregistrată, ascultată, interceptată, iar datele personale pot fi folosite împotriva noastră, fără ştirea, fără voia... noastră. Să adăugăm şi că în strânsă legătură cu Legea „Big Brother“ se află şi Legea siguranţei naţionale, care a fost completată cu posibilitatea de a accesa date personale fără autorizaţie prealabilă din partea judecătorilor. Aşadar, “Big Brother” a fost ascuns sub paravanul Legii siguranţei naţionale, Guvernul susţinând că abrogarea primei legi ar afecta-o pe cea de-a doua. Tot aici intră şi explicaţia necesităţii Legii cartelelor prepay. În afară de explicaţia subţire cu ameninţarea teroristă şi de cea cu alinierea europeană, care nu ţine nici cât un elastic rupt, deoarece, potrivit CE, doar şase state din 28 au aprobat legea, niciun alt argument sustenabil raţional şi inteligent nu ne-a fost furnizat. Aşa se explică şi reacţia virulentă a societăţii civile, reprezentanţi ai săi mergând sâmbătă, 12 iulie, să protesteze în faţa sediului SRI, împotriva "percheziției electronice fără mandat".

LEGEA ESTE NECONSTITUŢIONALĂ, DAR NU ŞI APLICAREA EI!!! Speranţa firavă care venea din partea deciziei CCR, care a declarat Legea „Big Brother” neconstituţională, este doar o minciună sfruntată. De fapt, CCR nu a respins ideea obţinerii de date generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice. A constatat drept neconstituţională doar legea specială, de aplicare a art. 152 din CCP care se referă la obţinerea de date, ceea ce înseamnă că Parlamentul şi Guvernul, care este iniţiatorul, trebuie ca în 45 de zile să dea o lege specială care să vină în concordanţă cu decizia CCR. Pe înţelesul tuturor: art. 152 din CPP, care se referă la obţinerea de date personale, în baza căruia organele de urmărire penală pot cere acces la aceste date, există şi poate fi aplicat! Sau, mai simplu: legea este neconstituţională, dar nu şi aplicarea ei!!!

Aşadar, cine, în afară de cei pe care i-am ales să ne reprezinte interesele, ne poate apăra de aceste potenţiale abuzuri? Cum a fost posibil ca o parte dintre politicienii României să uite de însuşi unul dintre principiile primordiale ale Constituţiei, art. 28, care spune clar şi răspicat: „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”!!!

În ciuda acestor observaţii, “Big Brother” a trecut în Senat, fără vreo modificare. Proiectul a fost adoptat cu 76 de voturi "pentru", 9 "împotrivă" şi 3 abţineri.

Am vorbit cu unii dintre politicienii care au votat şi, de asemenea, cu alte voci importante ale cetăţii pentru a vedea care este părerea lor despre celebra lege.

DECLARAŢII DESPRE LEGEA „BIG BROTHER“, 82/2012 - INIȚIATĂ DE FOSTUL MINISTRU AL COMUNICAȚIILOR VALERIAN VREME (PDL) şi DEPUTATUL PDL ADRIAN BĂDULESCU, FOST OFIŢER SRI.

PERICOLELE ȘI IMPLICAȚIILE EI

AVOCATUL POPORULUI, VICTOR CIORBEA: ”Am sesizat CCR întrucât în opinia noastră, a celor de la Avocatul Poporului, unele prevederi din această lege contravin unor articole din Constituția României. Între altele, am avut în vedere faptul că obligația de a stoca datele cu caracter personal aduce atingere garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private și principiului proporționalității, prevăzute expres în Constituție. Legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare ilicită a datelor cu caracter personal. Cred că cel mai nimerit este să așteptăm motivarea CCR și apoi vom putea să facem comentarii”.

PRIMARUL CONSTANȚEI, RADU MAZĂRE: ”Nu cunosc foarte multe amănunte privind această lege, însă, din ce am auzit, mi se pare o lege securistă, făcută pentru a putea controla populația mai mult decât este controlată acum. Fiecare om trebuie să aibă intimitatea lui. Nu se poate trăi o viață sub urmărire. Dacă cineva ar fi infractor, aş fi de acord, dar, în rest, nu văd de ce să fie păstrată atâta informație.”

JURNALISTUL RADU TUDOR: ”Există în toate societățile importante, chiar și în SUA, o dezbatere amplă în privința conflictului dintre măsurile de securitate cerute de serviciile de securitate și drepturile și libertățile fundamentale ale omului. De la 11 septembrie 2001 până în prezent, serviciile de informații au încercat, de fiecare dată, să apese pedala și mai puternic în privința controlului informațiilor răspândite, a propagandismului și în special în ceea ce privește combaterea terorismului. Numai că societățile moderne și democratice sunt foarte reticente atunci când vine vorba de controlul identității unor persoane, unor IP-uri de calculator, lucruri care intră în sfera libertăților fundamentale. Lucrurile nu sunt lămurite nici măcar în SUA, în Franța sau în Marea Britanie, dar în România... Să nu cumva să ne trezim cu o combinație de dorință și legitimitate a serviciilor de informații de a combate comunismul cu experiența unor instituții de a încălca legea, de a face filaje și monitorizări și de a pune drepturile oamenilor în paranteze, justificând cu tot felul de argumente care pot duce la degradarea relațiilor între cetățeni și instituțiile din România”.

SENATORUL PSD ALEXANDRU MAZĂRE: ”Eu am votat împotriva proiectului de lege. Sunt multe țări în Europa care nu aplică acest sistem de colectare a datelor personale ale utilizatorilor. Cred că, dacă legea ar fi fost promulgată, ar fi dat naștere unor abuzuri, care oricum se întâmplă în Justiția din România. Serviciile ar fi avut și mai multă putere, mai ales că în România nu este o democrație așezată și există anumite segmente de putere ocultă, necunoscute publicului, care ar fi putut folosi datele personale ale cetățenilor pentru a comite abuzuri. Legea poate fi declarată neconstituțională în ansamblul ei sau pe anumite capitole. Abia după ce CCR îşi va publica motivarea, atunci vom ști despre soarta acestei legi”.

DEPUTATUL PSD RADU BABUȘ: ”Nu eram parlamentar când s-a votat această lege, dar este foarte bine că CCR a declarat legea neconstituțională. Acum, dacă se întoarce în Parlament, trebuie discutat în comisiile de specialitate orice capitol din lege, astfel încât să nu se mai existe posibilitatea creării unor abuzuri. Fiecare deputat și senator va avea posibilitatea de a face amendamente”.

DEPUTATUL PSD CRISTINA DUMITRACHE: ”Legea 82/2012 e oportună doar în forma în care a fost gândită ea, adică de a oferi siguranță populației. Dar dacă e folosită abuziv, atunci trebuie sancționat cel care comite acest abuz”.

DEPUTATUL PSD MĂDĂLIN VOICU: ”Cred că inițiativa asta este după modelul american. Acolo, pot accepta ca licuriciul să vegheze, dar la noi nu cred că e oportun. Oricum, cred că în România se întâmplă ca anumite instituții să intre în viața intimă a românilor, ascultându-le telefoanele și verificându-le mail-urile. Ei vor acum doar să oficializeze acest lucru.”

SENATORUL PC MIRCEA BANIAS: ”Eu, în general, resping orice lege care aduce atingere libertăților cetățenești și consider că oamenii au murit în '89 pentru că vroiau să scape de un regim opresiv. Or, ceea ce se întâmplă în ultima perioadă tinde să semene din ce în ce mai mult cu o perioadă de tristă amintire. Cel puțin dintr-o perspectivă personală, cred că există instituții care se comportă la fel ca în anii '50. Oamenii au ajuns să se teamă să vorbească între ei și să-și aleagă cuvintele pentru nu lăsa loc unor interpretări ale unor procurori, care pot fi bănuiți de orice, dar numai de onestitate nu. Din păcate, granița dintre legalitate și abuz este, de foarte multe ori, extrem de sensibilă. Noi avem datoria să veghem ca abuzurile să fie eliminate. În ceea ce privește modificarea legii, la toamnă, în noua sesiune parlamentară, care începe la 1 septembrie, dacă va fi cazul, vom vedea ce modificări se impun la lege și o vom amenda în consecință.”

FOSTUL DEPUTAT PDL CONSTANTIN CHIRILĂ: ”O astfel de lege ridică foarte multe semne de întrebare: cum sunt folosite datele și dacă sunt folosite corect. Ar trebui să se refere la datele de trafic și nu la conținutul informațiilor. Aceste lucruri trebuie foarte bine analizate. Transpunerea directivei europene, fără să te gândești că instituțiile din România abia acum se așează și sunt fragile, poate fi deosebit de gravă. Legea ar trebui să fie reluată și discutată cu specialiști și mai puțin cu politicieni, pentru că ea trebuie să aibă reguli foarte clare. La vremea când s-a votat în Parlament, eu am fost pentru transpunerea directivei. Forma legii a apărut acum. Eu sunt de acord cu punerea în acord cu directiva europeană, dar cu mare atenție la forma pe care o va avea legea. În plus, mare atenție la accesul la conținutul datelor și la verigile legislative și instituționale care autorizează accesul la datele personale ale oamenilor. Nu vreau să transformăm legea într-un „Big Brother””.

SENATORUL PNL PUIU HAȘOTTI: ”Dacă cei de la CCR au declarat legea neconstituțională, atunci nimic nu mai poate fi reluat, iar discuțiile despre implicările acestei legi sunt inutile. CCR a spus că operatorii telecom nu pot stoca conținutul comunicațiilor telefonice și electronice.”

DEPUTATUL PNL GHEORGHE DRAGOMIR: ”PNL nu a votat Legea „Big Brother”. Mi se pare normal să respectăm intimitatea cetățenilor. Și, sub motivația de a avea sub control anumite acte infracționale, se pot crea anumite abuzuri. Cred că sunt și alte metode prin care anchetatorii pot să-i verifice pe infractori.”

PREȘEDINTELE GRUPULUI PENTRU JURNALISM, CULTURĂ ȘI COMUNICARE, VALENTIN COMAN: "Chiar dacă, teoretic și la prima vedere, este o măsură bună, pentru că ne protejează, de fapt, este o măsură rea, pentru că ne pierdem libertățile. Și libertățile sunt mai importante decât eforturile autorităților de a preveni posibile atacuri din partea unor persoane rău intenționate. Genul ăsta de lege nu s-a aprobat și nu se aplică în multe țări din Europa. Ce l-ar împiedica pe un om cu intenții rele să cumpere o cartelă telefonică dintr-o țară în care nu s-a aprobat o astfel de lege? E o falsă idee că ne protejează această lege. Dimpotrivă, ne îngrădește. În altă ordine de idei, avem experiența din România a datelor înregistrate care apar în presă. Cum ar fi stenogramele, care ar trebui păzite cel mai bine. Ce siguranță am eu, ca cetățean, că datele înregistrate care mă privesc pe mine nu vor fi făcute publice? Probabil că există o bună intenție în această lege. Eu încerc să cred că există o bună intenție. La nivelul instituțiilor care nu fac parte din serviciile secrete de stat, poate că este bună credință. Dar nici aceste instituții n-ar putea decodifica datele fără ajutorul celor din serviciile secrete."

ŞI DACĂ NU AVEM FURNIZORI OFICIALI DE DATE, AVEM SRI Ca să încheiem într-o notă specific mioritică, combinată cu mai modernele teorii ale conspiraţiei, bazată însă pe faptul că legea a fost propusă de un fost ofiţer SRI, a fost cerută în mod expres de CSAT şi beneficiază de pe urma ei SRI-ul...

Chiar dacă Legea „Big Brother” rămâne neconstituţională, chiar dacă presupunem prin absurd că CCR ia în discuţie şi celebrul articol 152 din Codul de Procedură Penală, pe care magistrații au încercat să-l ascundă printre cutele roşii ale robelor şi-l declară neconstituţional, ce credeţi că se va întâmpla? Păi, eu cred că nimic. Pe modelul american, al cărui Guvern garantează de zeci de ani, prin lege, imunitate societăţilor private dacă acestea cooperează cu NSA, funcţionează cu siguranţă, doar că nu o ştim oficial, şi modelul românesc. Şi chiar dacă - presupunem iar prin absurd - marile noastre companii furnizoare de telefonie şi internet nu vor mai fi nevoite să ne stocheze datele şi să le pună la dispoziţia autorităţilor, ce credeţi că se va întâmpla? Dacă, spre exemplu, NSA-ul românesc, SRI, pe principiul „serviciu contra serviciu“, face o ofertă de imunitate de viaţă unei companii în schimbul furnizării de date personale ale clienţilor săi, cine este atât de nebun să refuze? Nu este ca şi când noi, clienţii banali, am putea controla asta, nu?