Martie 1994. Data înscrisă pe prima mea legitimaţie de reporter al cotidianului Telegraf. O păstrez şi acum acasă... Venisem în Bucureşti, studentă la Facultatea de Drept, şi nişte colegi mi-au spus că Telegraf-ul din Constanţa urma să-şi deschidă o subredacţie la Bucureşti şi că se fac angajări.

Telegraf a fost şansa mea, rampa de lansare în viaţă, pentru tot ceea ce am devenit ulterior. Şansa oferită unei tinere, care abia terminase liceul, de a face parte dintr-un colectiv de tineri ambiţioşi, entuziaşti şi de a învăţa o meserie, cred eu unică, diferită de tot ceea ce întâlnisem. Şi aşa, dintr-o dată, în timp ce-mi făceam ucenicia (pentru că Telegraf a fost, poate, cea mai importantă şcoală din viaţa mea), am devenit mult mai conştientă de tot ceea ce mă înconjoară, mai responsabilă, am învăţat ce valoare au informaţiile, ce înseamnă documentarea. Ceea ce la început părea doar o provocare sau o oportunitate de a avea un loc de muncă, pentru a-mi îmbunătăţi bugetul de student, s-a transformat într-o meserie făcută cu pasiune. Am intrat în contact cu oameni din medii diferite şi am intervievat personalităţi pe care înainte le vedeam doar la televizor. După 8-10 ore de alergătură, ca într-o competitie pentru obţinerea informaţiilor din Parlament şi Guvern, întoarcerea la redacţie mi se părea ca revenirea acasă, în sânul unei familii. Aveam doar câteva minute de relaxare în faţa unei cafele pregătite de dactilografa noastră, doamna Mariana, înainte de venirea băieţilor, colegii mei de atunci: Mihai, Gabi şi Sandu. Pentru că, la “bază”, sediul subredacţiei, începea o altă competiţie. Cea a informaţiilor obţinute. Miza era articolul de prima pagină. După 20 de ani, cred că, dincolo de fenomenul care l-a reprezentat în presa din România, Telegraf este şi un fenomen în ceea ce înseamnă relaţiile interumane. La Telegraf s-au legat prietenii pe viaţă, s-au format familii, am fost alături unii de alţii în multe momente importante din existenţa noastră. Am respectat ierarhia, dar am devenit prieteni cu şefii noştri. Mai mult decât atât, a impresionat loialitatea necondiţionată (dezarmantă pentru cei din exterior) faţă de un proiect şi faţă de o echipă care ne-a oferit şansa de a face parte din ea.

La mulţi ani, TELEGRAF!

Monica Jucan – fost jurnalist subredacţia Bucureşti - Telegraf