NASA a mobilizat mai multe telescoape, inclusiv celebrul telescop spaţial Hubble, pentru a studia, într-o galaxie îndepărtată, ceea ce pare a fi explozia cosmică cu cea mai mare intensitate şi durată observate vreodată, a anunţat agenţia spaţială americană. La peste o săptămână de la producerea ei, radiaţii puternice, a căror intensitate fluctuează, continuă să fie emise din locul în care s-a produs acea deflagraţie cosmică, anunţă NASA. Astronomii au declarat că nu au văzut niciodată o explozie cu o astfel de intensitate luminoasă şi cu o durată atât de mare. În general, aceste emisii puternice de raze gama care rezultă din distrugerea unei stele masive care şi-a epuizat combustibilul nuclear nu durează niciodată mai mult de câteva ore. Acest fenomen cosmic a fost depistat iniţial pe 28 martie, de satelitul american Swift, special construit pentru a detecta exploziile de raze gama din Univers. Swift a localizat sursa acestor explozii în constelaţia Dragonului, în centrul unei galaxii situate la 3,8 milioane de ani lumină de Terra (un an lumină echivalează cu 9.460 de miliarde de kilometri).

Deşi cercetările nu s-au încheiat, astronomii consideră că această explozie neobişnuită s-a produs când o stea s-a apropiat prea mult de o gaură neagră care se află în centrul acelei galaxii. Toate galaxiile, inclusiv a noastră, Calea Lactee, au o gaură neagră în centrul lor, a cărei masă este de câteva milioane de ori mai mare decât a Soarelui nostru. Forţa gravitaţională intensă exercitată de gaura neagră a ”spart”, probabil, acea stea, iar jeturile de gaze care scapă din zona exploziei continuă să se scurgă spre centrul acelei zone. Potrivit modelului informatic folosit de astronomii americani, rotaţia rapidă a găurii negre în jurul ei însăşi formează un jet de raze gama şi de raze X care se învârte în jurul propriei axe, acţionând la fel ca un far. Această emisie puternică de energie este vizibilă când jetul este îndreptat în direcţia Terrei. Razele gama rezultă din fenomenele cele mai extreme din Univers, obiectele celeste care le sunt asociate emiţând cantităţi de energie inimaginabile. Este vorba în special de jeturile emise de nucleele active ale galaxiilor, de resturile de supernove şi de pulsari.