Este interesant cum un om - ajuns în fruntea bucatelor prin voinţă proprie şi neobligat de nimeni! - se vaită acum şi vorbeşte de perioada în care a fost capul propriei camarile, a cercurilor sale de interese, a condus ţara şi guvernul despotic, a învrăjbit pe toţi împotriva tuturor - intern şi extern! - drept \"cea mai umilitoare perioadă din viaţa mea\". Nu credem că Traian Băsescu se referă (şi) la episoadele în care el i-a umilit pe alţii, începând cu propriul popor, până la capetele încoronate ale Europei şi a lumii: Putin, Blair, Sarkozy, Beatrix a Olandei şi, din păcate, mulţi, mulţi alţii. Sau când a încercat - nu şi reuşit - să-l umilească pe Regele Mihai, simbol dacă nu infailibil şi de necontestat, măcar simbol singular al României. Pe care l-ar putea contesta, dacă ar vrea, Regina Elisabeta a II-a să zicem, dar nu orice terchea-berchea comersant de carpete de la Anvers. Cu siguranţă, nu se referă nici la zecile de mii de profesori, poliţişti, mineri, medici şi cam toate categoriile sociale umilite şi împroşcate cu vorbe de doi bani şi hăhăieli de ditamai preşedintele statului, de-a lungul anilor. Inclusiv \"găozarii\" şi \"ţigăncile împuţite\" de ziarişti, aruncaţi în derizoriu şi degradaţi la rangul de sub-specie. Nu se referă nici la parlamentari, la clasa politică făcută arşice - toată, cu excepţia drăgălaşilor săi democraţi-liberali. Inclusiv oportuniştii săi parteneri de guvernare au fost făcuţi, pe rând, troacă de porci - fie că au fost liberali, UNPR-işti sau UDMR-işti. Cel care trebuia să fie garantul dialogului social şi politic i-a umilit pe toţi, inclusiv evidenţele rezultatelor alegerilor, ale altor majorităţi parlamentare decât cele dorite şi dictate de el. I-a umilit şi pe cei care, de bună credinţă, din naivitate, din inconştienţă sau din prostie l-au votat şi pentru a doua oară, deşi era evident cu cine au de-a face. I-a umilit pe \"ciumpalacii\" ieşiţi în stradă cu miile, să conteste o guvernare bezmetică şi dictatorială, complet ruptă de mase şi de realitate. I-a umilit pe toţi cei care au văzut, cu ochii lor (inclusiv pe cei care au fost de faţă!), cum a lovit un copil şi a dat vina pe pixelul albastru!? I-a umilit probabil, aşa cum s-a întâmplat cu penibilul ministru de externe Bakonski, până şi pe cei care l-au ajutat să fure rezultatul alegerilor prezidenţiale, prin diverse ambasade ale României din lume. În ultimă instanţă, s-a umilit pe sine: dimpotrivă, cei care l-au contestat şi i-au pus în faţă oglinda nu l-au umilit, ci au vrut şi vor să pună capăt unei umilinţe monumentale, de referinţă în istoria modernă a României.