Armagnac, cea mai veche ţuică din Franţa, sărbătoreşte 700 de ani de la prima atestare oficială, în 2010, propunându-şi noi obiective comerciale şi reamintindu-le consumatorilor numeroasele virtuţi atribuite acestei băuturi de un călugăr din secolul al XIV-lea. Armagnacul este, probabil, şi mai vechi de atât, însă prima atestare a lui datează din anul 1310, când Vital Dufour, stareţul mănăstirii Eauze din regiunea Gers din sud-vestul Franţei, între anii 1307 şi 1313, a scris un text despre cele 40 de virtuţi ale ţuicii Armagnac. O delegaţie din Gers va pleca la Vatican, la începutul lunii martie, pentru a obţine o copie a acestui text, conservat din 1531 în biblioteca Sfântului Scaun. Potrivit textului acestui călugăr, ţuica Armagnac “ascute spiritul, dacă este băută cu moderaţie”, “opreşte lacrimile”, “vindecă hepatita, dacă este băută cu sobrietate”, “dezleagă limbile şi conferă îndrăzneală celor timizi” şi “aplicată frecvent pe un membru paralizat, îl readuce la starea normală”.

În afara călătoriei la Roma, pe parcursul acestui an, promotorii acestei băuturi gascone, considerată un digestiv, se vor deplasa la New York, Chicago şi Londra, pentru a cuceri noi pieţe, dar şi în Rusia, devenită ţara în care Armagnacul înregistrează cele mai mari exporturi. Spre deosebire de Cognac, care i-a sedus pe rapperii americani, Armagnacul nu se consumă în cluburile de noapte. Din cele 16 miliarde de sticle de băuturi spirtoase vândute anual pe plan mondial, Armagnacul vinde doar 6,5 milioane de sticle (în 2008), deţinând o cotă de piaţă mică, de doar 0,04% din piaţa mondială a băuturilor alcoolice, comparativ cu 1% cât revine Cognacului, au explicat experţii din cadrul Biroului Naţional al Interprofesioniştilor din industria Armagnacului, care grupează peste 800 de viticultori.

Armagnacul este, înainte de toate, o băutură digestivă, însă profesioniştii din această industrie şi-ar dori ca el să fie consumat şi ca un aperitiv, însoţind o serie de preparate, sau chiar ca un cockteil, după succesul înregistrat de lansarea pe piaţă în 2007 a sortimentului Blanche d\'Armagnac, incolor, îmbuteliat imediat după preparare, fără să fie lăsat să se învechească în butoaie de stejar.