De cînd a tulit-o de la PSD la PD-L, Zanfir Iorguş a renunţat la vechile modele de viaţă şi activitate revoluţionară, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, pe care îi urma întocmai şi la timp, conform devizelor sale personale din acea perioadă. Cum în PD-L sînt alte obiceiuri şi se poartă sentimentele de aleasă preţuire faţă de conducătorul (unic) iubit, şi-a schimbat fundamental idolul, pe care nu este greu să-l identificăm. Căzut de-a dreptul într-un extaz fără de margini, domnul Iorguş îl copiază pe Traian Băsescu pînă în cele mai mici amănunte, performanţă pe care nu a reuşit-o nici Boc, în ciuda avantajului că acesta are aceeaşi înălţime ca şi şeful statului! Însuşindu-şi foarte bine tezele şi conceptele băsciene, Iorguş ar vrea să fie, în acelaşi timp, cumulînd toate funcţiile posibile, parlamentar, primar şi viceprimar! Mai nou, se erijează într-un fel de lider al “opoziţiei” otrăvite, formate, din considerente care nu sînt greu de intuit, în sînul Consiliului Local Mangalia, cu scopul de a-i pune beţe în roate primarului ales, Claudiu Tusac. Lovit în amorul propriu după ce a pierdut alegerile locale, Zanfir Iorguş a profitat de nemulţumirile exprimate de unii funcţionari, care nu au fost de acord cu stilul de lucru impus de noul primar, şi a tulburat, cu băţul lui pedelist, cît a putut el de mult, apele în oraş, lansînd numeroase atacuri la adresa lui Tusac. Aşa au fost puse pe tapet, încă din vara anului trecut, la pieptul mamei Leone, primele zvonuri în legătură cu organizarea unui posibil referendum pentru debarcarea lui Tusac. Temă reluată, zilele acestea, de susţinătorii fostului primar al Mangaliei, care ştim cu toţii cine e... Credeam că, în spiritul protocolului guvernamental încheiat între PD-L şi PSD, sub oblăduirea lui Traian Băsescu, care, ce-i drept, în urmă cu două zile, a negat pentru prima oară că a mîncat usturoi, Iorguş va adopta conduita adecvată unui parteneriat parafat, la cel mai înalt nivel, de şefii săi de partid. Aiurea! Iritat, se pare, de unul din editorialele mele, în care spuneam că, din cauza situaţiei cu pricina, nu mai poate să-i pună piedici lui Tusac, domnul Iorguş a vrut să ne demonstreze tuturor că, la o adică, face ce vrea el pe protocolul ce poartă şi sigla partidului care i-a suflat în pînze ca să ajungă parlamentar imunitar. Ca atare, erijîndu-se în liderul opozanţilor din Consiliul Local, a trecut pe faţă la lupta cea mare, lansîndu-se în fel şi fel de declaraţii belicoase. Luînd în calcul atitudinea sa, trag concluzia că înţelegerile dintre PD-L şi PSD nu fac doi bani pentru el, ceea ce ar justifica deranjul produs la Mangalia! Poate că, pînă la debarcarea lui Tusac, supremul său obiectiv ca parlamentar, s-ar mulţumi şi cu postul de viceprimar, locul rămas vacant pe care îl rîvnesc şi cei din preajma sa. Pe fundalul acestui tărăboi de nedescris apare figura unui alt neobosit luptător pentru binele clasei muncitoare şi a mujicilor oropsiţi. Îmbrăcat în straie de haiduc, cum procedează el ori de cîte ori e rost de o mică diversiune în politică, Ion Mincă, liderul rar al PC Constanţa, agită din nou pe deasupra capului levierul dreptăţii, tunînd şi fulgerînd la adresa “mişeilor” din Primăria Mangalia. După ce l-a făcut pe Zanfir Iorguş muci în campania electorală, împroşcîndu-l cu zoaie la OTV, ca să dau un singur exemplu, Ion Mincă revine la sentimente mai bune şi mai prospere. Făcînd şi el harcea-parcea protocolul PSD-PC, pentru că în teritoriu alţii fac legea, s-a alăturat grupării care cere cu insistenţă capul lui Tusac! După ce s-au bălăcărit şi spurcat ca la uşa cortului, Mincă şi Iorguş sînt din nou unul în braţele celuilalt! O chestiune de înţeles. Zanfir visează să i-o coacă lui Tusac, pe care, pînă să piardă alegerile, îl diviniza, iar Mincă pofteşte la postul de viceprimar, chiar dacă preferatul fostului edil este un anume domn Foleanu… De altfel, domnia sa ne-a avertizat că viceprimarul nu va fi ales la mişto, ca şi cum noi nu am şti cît de importantă este această poziţie pentru cei care s-au adunat din nou în jurul său. Sigur, din anumite puncte de vedere, îmi este greu să-mi imaginez cum îşi dau mîna Iorguş cu Mincă şi Iorguş cu Florin Maftei, revenit şi dumnealui, după o porcăială de pomină, în solda celui care visează să fie parlamentar, primar şi viceprimar. Dintre toţi, cel mai constant în sentimente rămîne bătrînul John, liderul peremist fără de partid, care se lăfăie în Consiliul Local pe scaunul pe care, de drept, ar trebui să stea Eugen Pricopie. A venit timpul ca domnii din conducerea PRM Constanţa să-i facă vînt onorabilului domn John pentru rezultatele obţinute la alegeri!