Femeile dictatorilor. Ceauşescu, Mussolini, Hitler, Mao şi Bokassa se află pe lista dictatorilor secolului al XX-lea care au fost tiranizaţi de soţiile lor, potrivit unui eseu publicat duminică, de site-ul lefigaro.fr. Deşi au condus lumea, au decis soarta a milioane de oameni şi au contribuit la instaurarea unui cult al personalităţii care a depăşit orice imaginaţie, în viaţa lor privată, mulţi dintre dictatorii secolului trecut deveneau din lupi adevăraţi mieluşei, cedând fără drept de apel în faţa capriciilor soţiilor şi metreselor lor şi suportând cu stoicism crizele de gelozie ale acestora. Autoarea franceză Diane Ducret evocă, într-un eseu intitulat “Femmes de dictateur”, aceste scene de budoar care au animat, adeseori în cel mai mare secret, vieţile tiranilor din secolul trecut. Scriitoarea franceză prezintă în eseul ei maniera în care influenţa exercitată de aceste femei s-a dovedit a fi uneori decisivă în carierele şi opţiunile politice ale acestor lideri politici. De la ultima amantă franţuzoaică a lui Salazar la numeroasele metrese ale lui Mao, Mussolini şi Bokassa, la Nadia Krupskaia, una dintre soţiile lui Lenin, Nadia Alliluyeva, soţia suicidară a lui Stalin, Elena Ceauşescu sau Eva Braun, amanta care îl admonesta pe Hitler fără să îl ofenseze, toate au influenţat, în felul lor, destinele acestor bărbaţi care au construit istoria sângeroasă a secolului XX.

Capriciile de lux ale Elenei Ceauşescu. Iunie 1975, golful Aqaba, Marea Roşie. Soţii Ceauşescu sunt invitaţii regelui Hussein al Iordaniei, care îi găzduieşte în reşedinţa lui de vacanţă. Este prima oară când Elena Ceauşescu păşeşte pe un iaht. Dintr-o dată, acest obiect de lux plutitor i se potriveşte ca o mănuşă. Cu ocazia unei plimbări pe plajă, după cină, ea începe să suspine: “Vreau acest iaht. Nu voi pleca de aici fără el”. Nicolae Ceauşescu găseşte că e o idee seducătoare. De ce nu ar avea şi el propriul iaht ancorat la ţărmul Mării Negre? Ce mare putere comunistă ar fi România, dacă nu ar putea să-i ofere liderului ei un astfel de cadou? Dictatorul îl însărcinează imediat pe interpretul său cu o misiune de maximă importanţă: să îl convingă pe regele Hussein să îi ofere iahtul. A doua zi, cuplul român primeşte un apel telefonic de la regele iordanian, vizibil jenat de insistenţele Elenei: “Trebuie să înţelegeţi că acest iaht este un cadou pe care l-am făcut fiicei mele Alya, prinţesa Iordaniei”. Urmează un moment de tăcere. Ruptura diplomatică pare iminentă. O soluţie conciliantă este găsită în ultima clipă: “Însă voi da ordin, imediat, să vi se aducă un iaht identic din SUA. Vă propun ca numele său să fie «Prietenia»”, scrie Diane Ducret. “Să privim lucrurile în faţă”, declara cu multă siguranţă în voce soţia lui Ceaşescu. “Astăzi, România este mai cunoscută în Occident decât Turnul Eiffel şi mai respectată decât regina Angliei. Şi toate acestea, graţie Tovarăşului şi mie!”. În timpul vizitelor diplomatice ale cuplului român, gazdele lor făceau absolut totul pentru a le satisface setea de cadouri. Elena voia să-şi mărească garderoba? Copiii au nevoie de o nouă maşină sport? Nimic mai simplu! E suficient ca aceste cereri să fie transmise Guvernului francez şi celui german. Pentru că Elena şi-a impus reguli de viaţă foarte stricte: se îmbracă doar cu haine franţuzeşti şi conduce doar maşini germane. “Aminteşte-ţi cum au reacţionat nemţii”, îi spunea Elena soţului ei. “A fost suficient să pronunţi cuvântul «maşină» într-o mică aluzie, iar toată lumea a început să ne ofere maşini. Câte am primit deja? Limuzina Mercedes 600 pentru Tovarăşul, un Mercedes 450, un model coupé pentru Zoia şi două automobile Audi pentru Nicu. Şi o limuzină de aproape 10 metri pentru Tovarăş, care poate fi un birou ambulant”, mai scrie Diane Ducret în eseul său.