Surpriza de la premiera elveţiană a documentarului „Die letzen Tage der Ceausescus”, prezentat în cadrul „Zilelor de la Solheure”, a fost participarea la gală a actriţei Victoria Cociaş şi a regizorului Radu Gabrea. La o oră nu tocmai confortabilă, la amiază, documentarul a făcut să se umple sala de la Ladhaus. Pe scenă au urcat doi dintre cei patru realizatori, alături de Victoria Cociaş. Actriţa interpretează rolul Elenei Ceauşescu, preluat din spectacolul filmat pe scena Teatrului Odeon. De remarcat că gesturile acesteia au ţinut să dea imaginea comportamentului special al Elenei, subtilitate apreciată de spectatori. Cu Radu Gabrea am schimbat câteva cuvinte la sfârşitul proiecţiei.

Reporter (Rep.) : A fost o surpriză plăcută participarea dvs. şi a Victoriei la această gală de la Landhaus.

Radu Gabrea (R. G.): Hotărârea a fost luată în ultima clipă. Locuim undeva la zece kilometri de Solothurn, dar aici, iarna, cum vedeţi, este foarte plăcută.

Rep.: Nu aţi venit să schiaţi.

R. G.: Am ajuns la festivalul cinematografiei elveţiene din două motive esenţiale. În primul rând, Victoria Cociaş este interpreta principală a acestui documentar deosebit de interesant, pornit de la o montare scenică unde ea a jucat rolul Elenei. În al doilea rând, mă aflu în pregătirea turnării unui nou film.

Rep.: Cu siguranţă, unul de acuitate politică, aşa cum au fost ultimele semnate de dvs.

R. G.: Da, pornind de la cartea de succes a lui Grigore Cartianu, voi realiza un film despre Revoluţia română, aşa cum se vede ea după mai bine de două decenii.

Rep.: În ce stadiu al pregătirilor vă aflaţi?

R. G.: Destul de avansate. În privinţa castingului, ce pot să declar acum este că voi distribui cei doi actori din spectacol, Victoria Cociaş, în rolul Elenei şi Constantin Cojocaru, în rolul lui Nicolae Ceauşescu. De aceea am şi ţinut să văd documentarul elveţian. Pe de altă parte, cum spuneam, al doilea motiv al venirii aici ţine tot de următorul proiect, mai exact de căutarea unor noi surse de finanţare, a unor coproducători, elveţieni sau germani. Vom vedea.

Rep.: Cred că filmul dvs. va avea o accentuată rezonanţă internaţională, după cum am constatat luând seama la documentarele de până acum, realizate pe acelaşi subiect.

R. G.: Sper să intru mai adânc în zona realităţilor de atunci şi mai ales, să depăşesc etapa documentară, să trec în formula lungmetrajului de ficţiune.

Rep.: Deci mai multă tensiune, mai multă emoţie artistică, alt fel de participare, de implicare, din partea spectatorilor.

R. G.: Aşa îmi şi propun.