În sfârşit, se discută şi în România, ca într-o ţară civilizată, despre justiţia făcută la televizor, despre şirurile nesfârşite de încătuşaţi celebri şi despre protecţia imaginii pesoanelor în stare de arest. Un membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), deci nu vreun stâlp al Justiţiei, a adus în discuţie această sensibilă (pentru alte state) problematică, care la noi este la ordinea zilei. Este adevărat, pe baza unui precedent bulgar. Cu alte cuvinte, Decizia CEDO din 9 iunie 2016 (cazul Popovi vs. Bulgaria) reprezintă baza unei discuţii în sfârşit serioase, aprobată de CNA, cu membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Valentin Jucan, membru al CNA, este cel de la care a pornit sesizarea. El a declarat că articolul 42, alineatul 1 din Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual este „aproape imposibil de aplicat”, argumentând astfel: „În regimul live nu poţi cere acordul. S-a filmat, s-a transmis. Radiodifuorii, de cele mai multe ori, blurează mâinile şi cătuşele, dar imginea persoanei trebuie protejată, nu cea a cătuşelor”. Articolul 42(1) din Cod precizează că „Este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane aflate în stare de reţinere sau arest, fără acordul acestora”.

PARADOX... Potrivit sesizării lui Jucan, în data de 9 iunie Curtea Europeană a Drepturilor Omului - CEDO, a publicat decizia în cazul Popovi vs. Bulgaria. Fondul cauzei se constituie în sesizarea Curții față de practicile judiciare prin care persoane aflate în stare de reținere ajung să fie prezentate publicului, prin intermediul televiziunilor, într-o manieră excesivă. Astfel, după analizarea faptelor, Curtea a apreciat faptul că au fost încălcare drepturi fundamentale ale omului, statuate prin Convenție: articolul 3, referitor la interzicerea torturii(„Nimeni nu poate supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante), articolul 6.2 („Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită) şi articolul 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie („1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora”).

„În parcurgerea hotărârii Curții, se poate remarca și faptul că legislația audiovizuală din Bulgaria nu reglementează situațiile analizate. Totodată, procedurile judiciare nu clarifică modalitatea în care o persoană aflată în stare de reținere este scoasă din sediul autorității judiciare și transportată în artestul preventiv, așa cum nici aducerea acesteia la instanță nu este reglementată, în sensul posibilității ca persoana în cauză să fie filmată”, a precizat Valentin Jucan în sesizare.

De asemenea, acesta a adăugat: „Se poate constata faptul că art. 42 din Codul de Reglementare a Conținutului Audiovizual nu este aplicabil în contextul transmisiunilor în regim „direct”. De altfel, tocmai imaginile/ situațiile asupra cărora persoanele în cauză ar trebui să își dea acordul (dar nu au posibilitatea), sunt imaginile care sunt redifuzate în buclă de unele posturi de televiziune, cu scopul de a obține rating sau influență politică”. Valentin Jucan aminteşte faptul că CNA a aplicat articolul 42 o singură dată (prin Decizia 334 din 2012), „fapt care susține teza neaplicabilității articolului”. „În fapt, Consiliul se află în situația de a modifica art. 42, astfel încât să se pună în acord cu hotărârea CEDO din 9 iunie”, a mai susţinut acesta. „Consider că este extrem de important faptul că, în această speță, Consiliul nu trebuie să acționeze solitar. Este nevoie de sesizarea de urgență a CSM – C.M, în baza art. 1(lit. a,d) din „Protocolul privind colaborarea dintre Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național al Audiovizualului”, din 17 noiembrie 2011”, a afirmat membrul CNA.

DECIZIA APARŢINE JUSTIŢIEI

Totodată, a subliniat faptul că, în această tematică, „reglementarea primordială trebuie să aparțină sistemului judiciar, acesta fiind cel care permite apariția practicilor condamnate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, făcând menţiunea – „CNA are un rol subsidiar dar, extrem de important în relația cu radiodifuzorii care nu trebuie să perceapă această clarificare procedurală drept o încălcare a libertății presei”. În cadrul şedinţei din 14 iunie a declarat că solicitarea sa „vine ca urmare a acestei decizii fără precedent a CEDO”, precizând că „Solicitarea nu vizează îngrăirea exprimării. Gestul nostru ar trebui să vină în primul rând ca un gest de protecţie a presei”. Jucan a argumentat această afirmaţie, adăugând: „Există posibilitatea de a se intenta un proces şi împotriva televiziunii care a difuzat imaginile”. Propunerea de organizare a unei întâlniri cu CSM a fost aprobată cu opt voturi (Valentin Jucan, Lorand Turos, Vasile Buda, Monica Gubernat, Laura Georgescu, Radu Herjeu, Dorina Rusu, Răsvan Popescu). Gabriel Tufeanu a votat împotrivă.