Da! Celebra expresie latină se potriveşte milimetric cu subiectul acestui editorial… Acum două zile, după ce scrisesem textul anterior, urmăream ştirile TV pe nerăsuflate şi nu-mi venea să cred ochilor şi urechilor. Parcă mi se confirma în timp real ironia amară despre „ţara tuturor posibilităţilor”!

Ca să parafrazăm un cunoscut proverb, cînd doi senatori aruncă o piatră în apă, tot Senatul se agită să o scoată, dar nimeni nu reuşeşte nimic. De fapt, lucrurile stau şi mai rău! Un liberal (ce ironie!) şi un peremist cu antecedente celebre în materie de gafe politice s-au hotărît să arunce (sau să lege) o piatră legislativă de gîtul nostru, al tuturor, pentru că ne doresc binele cu de-a sila. Iar restul senatorilor s-au luat după ei, ca orbeţii, votînd o lege halucinantă. S-ar putea, de acum încolo, să i se spună ironic „legea 50%”! Aceste două personaje, iniţiatoare ale legii, se cred, pesemne, sociologi, psihologi sau chiar filosofi… Este inutil să vă repet conţinutul textului legislativ, fiindcă presupun că sînteţi la curent, dar trebuie să repet constatarea făcută de absolut toată lumea: dacă legea nu va fi oprită la Camera Deputaţilor sau nu va fi respinsă de preşedinte, vom asista consternaţi la reintroducerea cenzurii, ca pe vremea comunismului! Cine altcineva, în afară de Dumnezeu, ştie ce este bine şi rău pe lumea asta? Şi, mai ales, cum să alegi, din punct de vedere gazetăresc, binele şi răul în proporţii egale? Asta este „meseria” lui Dumnezeu, nu a ziaristului din presa scrisă sau vorbită! Iată de ce, după editorialul de ieri, despre „ţara tuturor posibilităţilor”, cel de astăzi se numeşte „ceea ce era de demonstrat”…

Dar, dacă ar fi existat vreun singur român care să mai aibă vreo îndoială în acest sens, ceea ce s-a întîmplat pe DN1 miercuri seara a venit ca o dramatică şi nefericită confirmare. Incredibilul accident care s-a petrecut pe acea şosea dovedeşte că în România nu mai poţi fi sigur de absolut nimic. Este imposibil să dormi liniştit în patul tău, să mergi agale pe stradă, să călătoreşti cu maşina, să-ţi laşi copiii la joacă, să cumperi mîncare fără teama că în punga de zahăr, să zicem, nu vrei găsi otravă sau orice altceva „etc”. Nimic nu mai inspiră siguranţă în această ţară, deoarece nu mai există certitudini, realităţi stabile, lucruri sigure, indiferent de natura lor!

Într-o ţară în care poţi muri oricînd, oricum, chiar şi în patul tău, în somn, cum să mai ai încredere în clasa politică pe care ai votat-o şi care, la rîndul ei, adoptă legi absurde?! Ca să pot încheia, aş mai face încă o parafrază, ca la început, însă aş alege celebra expresie a lui Mircea Badea: „Trăim în România, iar asta ne omoară în fiecare zi!”