A cincea ediţie a Campionatului European de fotbal, din 1976, a adus la startul preliminariilor 32 de formaţii. Echipa României a fost repartizată în Grupa a IV-a, alături de reprezentativele Danemarcei, Spaniei şi Scoţiei. Trricolorii au înregistrat cinci remize şi o victorie: 0-0 şi 6-1 cu Danemarca, 1-1 şi 2-2 cu Spania, 1-1 şi 1-1 cu Scoţia. Cele şapte puncte nu au fost suficiente pentru calificarea în sferturi, Spania ocupând primul loc. La turneul final desfăşurat în Iugoslavia s-au calificat Olanda, RFG, Cehoslovacia şi Iugoslavia. În semifinale, la Zagreb, Cehoslovacia a învins Olanda, cu 3-1, după prelungiri (1-1 după 90 de minute; la pauză: 1-0). La Belgrad, RFG a dispus de naţionala ţării gazdă, Iugoslavia, tot după prelungiri, cu 4-2 (2-2 după 90 de minute; la pauză: 0-2). În finala mică, desfăşurată la Zagreb, Olanda a trecut, cu 3-2, de Iugoslavia, după prelungiri (2-2 după 90 de minute; la pauză: 2-1). Finala mare, disputată între Cehoslovacia şi RFG, a avut loc pe 20 iunie 1976, la Belgrad. După cele 90 de minute de joc şi după prelungiri, scorul a fost egal: 2-2 (Svehlik 8, Dobias 25 / Dieter Muller 28, Holzenbein 89). Campioana europeană s-a decis în urma loviturilor de departajare, Cehoslovacia marcând de cinci ori, în timp ce vest-germanii au înscris doar de trei ori. Panenka a marcat golul victoriei printr-o “scăriţă” executată în premieră.

În 1980, Campionatul European şi-a schimbat, la ediţia a şasea, formula de disputare. Pentru prima dată, ţara organizatoarea a turneului final, Italia, a obţinut calificarea din oficiu, iar faza finală a reunit opt echipe. În preliminarii, echipa României a făcut parte din Grupa a III-a, alături de Spania, Iugoslavia şi Cipru. Tricolorii au ocupat locul 3, pentru turneul final obţinând calificarea reprezentativa iberică. Rezultatele înregistrate de tricolori: 3-2 şi 1-1 cu Iugoslavia, 0-1 şi 2-2 cu Spania, 1-1 şi 2-0 cu Cipru. Celelalte şase câştigătoarea ale grupelor au fost: Anglia, Belgia, Olanda, Cehoslovacia, Grecia (calificată spectaculos, în dauna echipei URSS-ului) şi RFG, care alături de Italia, ţara gazdă, au participat la turneul final. Componenţele celor două grupe au arătat astfel - Grupa A: RFG, Cehoslovacia, Olanda şi Grecia; Grupa B: Belgia, Italia, Anglia şi Spania. Câştigătoarele grupelor au disputat finala mare, iar echipele clasate pe locul secund, finala mică. La Napoli, Cehoslovacia a obţinut medaliile de bronz în dauna Italiei, după prelungiri şi executarea loviturilor de departajare, scorul final fiind 10-9. Finala mare, disputată între RFG şi Belgia, a avut loc, pe 22 iunie 1980, la Roma, pe Stadionul “Olimpic”. RFG s-a impus cu 2-1 (Horst Hrubesch 10, 88 / Vandereycken 72-pen.). Vest-germanii au cîştigat astfel al doilea titlu continental în trei finale jucate consecutiv. Trebuie remarcat şi faptul că finala a fost condusă de arbitrul român Nicolae Rainea.