Foştii componenţi ai trupei de succes 3rei Sud-Est sunt legaţi de un destin asemănător şi după ce au pus capăt colaborării muzicale. „Voi face muzică toată viaţa”, declara pentru „Telegraf”, vara trecută, Mihai Budeanu, alias Negruţu, la Festivalul Mangalia, în timp ce Laurenţiu Duţă ne invita, pe scena Teatrului de vară din Năvodari, care-i poartă numele, la Festivalul local „Delfinul de Aur”. Foştii componenţi ai grupului s-au lansat în proiecte muzicale solo, iar după desfiinţarea trupei s-au ocupat de afaceri cu restaurante. „Beat Music” se numeşte ultimul album lansat de Negruţu, asemănător denumirii petrecerii organizate weekend-ul trecut, în Club Two, unde l-am întâlnit chefuind alături de foştii colegi de trupă. Pentru că Viorel Sipoş demonstrează oricând un optimism de apreciat, nu am ezitat să completăm o nouă filă din „povestea” sa actuală. A răspuns la întrebări cu umor, asigurând fundalul sonor al interviului, agitând pe ritmuri de dans nişte shakere:

Reporter (Rep.): Cu ce ocazie la această petrecere?

Viorel Sipoş (V.S.): Sunt aici cu nişte prieteni: cu bunul meu amic Victor Păduraru, cu Mihai Budeanu de la fosta trupă 3rei Sud-Est. Am primit nişte shakere şi mă simt minunat la acest party J&B. Îmi plac petrecerile din clubul Two, vin deseori aici cu amicii meu. Deja ne-am ameţit, suntem foarte veseli, de-abia aştept să cânte trupa Sensor, îmi place acest concept, „Start a party with a beat”, pentru că porneşti de la un „beat” şi ajungi la... multe shot-uri şi petrecere în toată regula.

Rep.: Cât de tare se strânge 3rei Sud Est în această seară?

V.S.: Nu are nicio legătură cu trupa, ne mai vedem din când în când, la o cafea, la o pizza...

Rep.: Coincidenţă? Cei trei „sudestici” s-au profilat pe afaceri cu restaurante.

V.S.: Cochetez cu muzica din când în când, în timpul liber. În rest, am un restaurant în comuna Mihail Kogălniceanu, Aeroportul Constanţa - ca să adaug personalitate zonei... sau baza americană NATO. Şi Laurenţiu are un local, dar noi doi facem acum ce a făcut Mihai Budeanu, pentru că el a avut primul dintre noi un restaurant.

Rep.: Le cântaţi americanilor uneori?

V.S. Mulţi mă întreabă de ce nu bag muzică de-a mea în restaurant. Mi s-ar părea puţină… laudă de sine, am încercat să dau o personalitate nouă localului, care are un caracter rustic, tradiţional românesc.

Rep.: Cu muzica cum „cochetaţi”?

V.S: Am un proiect, se numeşte „Qpido level”, cu o singură piesă, intitulată „The Pitzi Song”, care este despre... piţipoance şi poate fi deja găsită pe internet. Tot pe parcursul acestui an, voi lucra la o nouă melodie, alături de cei de la London 32 din Constanţa, producători. Sper să facem în continuare alte piese şi să o nimerim pe cea mai tare cu care să ajungem în Europa. În rest, particip la o multitudine de petreceri, îmi place să mă simt bine alături de prietenii mei.