Legea este egală pentru toţi: acesta este principiul de bază al oricărei democraţii. Din păcate, însă, şi acest principiu este susceptibil să creeze disparităţi majore în societate. Potrivit autorităţilor federale, încă din primele zile ale lunii ianuarie, cei 900 cei mai bogaţi oameni din SUA şi-au îndeplinit deja obligaţiile financiare pentru 2014, aşa că nu vor mai contribui la sistemul de asigurări sociale. În schimb, restul americanilor, culmea, printre ei însuşi preşedintele Obama, vor continua să achite taxele sociale până în ultima zi a anului 2014. Legea americană prevede suma maximă de 117.000 de dolari de persoană reprezentând taxe şi contribuţii sociale. Cu alte cuvinte, cei mai bogaţi cetăţeni americani, cu averi de miliarde, trebuie să plătească numai 117.000 de dolari către bugetul federal.

PENTRU UNII MUMĂ, PENTRU ALŢII CIUMĂ Criza care a lovit economia americană a scos la iveală deficienţe majore ale sistemului de colectare a taxelor şi impozitelor, în sensul că statul federal percepe sume mult prea mici pentru marile averi, prea puţin taxate. În schimb, americanul de rând a fost lovit crunt de şomaj, scăderea valorii pieţei imobiliare sau scăderea activelor fondurilor de economii şi pensii. Sistemul american are nevoie de o schimbare radicală, un prim pas fiind impunerea plăţilor obligatorii în sistemul de sănătate, pentru a se acorda tuturor cetăţenilor acces la un pachet de bază de îngrijiri medicale. Ceea ce ar împiedica colapsul statului federal, aşa cum s-a întâmplat luna trecută, din cauza imposibilităţii de a ajunge la un acord politic în ceea ce priveşte bugetul, ar fi ca sistemul de asigurări sociale să primească plăţi pe tot parcursul anului de la toţi contribuabilii. Şi, bineînţeles, contribuţiile să nu fie limitate.

În SUA, sistemul îi defavorizează pe cei săraci şi pe cei cu venituri medii, pentru că suma maximă de 117.000 de dolari este ridicol de mică pentru miile de milionari şi miliardari ai ţării. Potrivit ”Forbes”, SUA dispun în continuare de cele mai mari averi din lume. Tot în SUA se câştigă şi cele mai mari salarii din lume. Printre cei 900 cei mai bogaţi americani se numără directorii executivi ai unor corporaţii de renume, precum NewsCorp., Philip Morris, Pfizer, ComCast, Boeing, General Motors sau Starbucks, dar şi vedete ale muzicii şi filmului sau sportivi. De exemplu, Tim Cook, director executiv şi manager al Apple Inc., a reuşit să ia unul dintre cele mai mari salarii din lume din toate timpurile, în 2011, când a primit 377.996.537 milioane de dolari salariu, dar şi compensaţii procentuale din tranzacţiile făcute la acea dată.

LA PRAGUL DE JOS Potrivit statisticii din 2011, sistemul social federal a oferit ajutor şi a scos din sărăcie lucie 15,3 milioane de americani, din păcate, număr-record în istoria SUA. Alţi 1,7 milioane de americani au primit ajutor de şomaj în acelaşi an şi doar 6% dintre aceştia au reuşit să se angajeze la sfârşitul perioadei în care au beneficiat de venit de la stat. Democraţii au încercat să ridice suma maximă care trebuie plătită către bugetul federal la 250.000 de dolari, dar s-au lovit de refuzul categoric al republicanilor. Această propunere ar fi afectat circa 1,4% dintre contribuabilii americani. Un american din trei a cunoscut sărăcia cel puţin două luni în timpul recesiunii. Potrivit unui studiu publicat de Biroul de Recensământ, 31,6% dintre americani au trăit la limita sărăciei pentru cel puţin două luni între 2009 şi 2011, cu 4,5 procente în plus faţă de anii 2005 - 2007. În timpul recesiunii, americanii au cunoscut sărăcia pentru o durată medie de 6,6 luni, faţă de 5,7 luni în perioada anterioară.

COMUNITĂŢI DEFAVORIZATE La începutul perioadei ianuarie - februarie 2009, 37,6 milioane de americani cunoşteau sărăcia. Însă 12,6 milioane de americani sau 35,4%, care erau săraci în 2009, nu mai erau în 2011, iar 26,4% au rămas săraci 34 de luni. În schimb, alţi americani au devenit săraci în timpul crizei. 13,5 milioane de americani, sau 5,4% din populaţie, care nu erau săraci în 2009 au devenit astfel în 2011. În aceeaşi perioadă, 44% dintre americani au ieşit din sărăcie după patru luni, în timp ce pentru 15,2% dintre ei sărăcia a durat mai mult de un an. Durata medie de sărăcie în rândul persoanelor trecute de 65 de ani a ajuns la 8,3 luni, mai mult decât la copii sau adulţi activi. Durata medie de sărăcie este de asemenea mai lungă în cazul mamelor singure, circa 8,4 luni, decât în gospodăriile cuplurilor căsătorite, circa 5,6 luni. Hispanicii sunt mai susceptibili să devină săraci decât populaţia de culoare, dar au şi mai multe şanse de a ieşi din sărăcie, cu o durată medie de sărăcie mai scurtă, de 6,5 luni faţă de 8,5 luni în cazul comunităţii afro-americane.

Biroul de Recensământ din SUA calculează sărăcia pornind doar de la venit, fără anumite ajutoare de la stat, mai ales bonuri de masă. Pragul de sărăcie în 2011 pentru o familie de patru persoane a fost de 23.021 dolari pe an, cu circa 11.484 dolari pentru o singură persoană.