Cel mai mare complex sportiv din Constanţa, cel din Badea Cârţan, s-a degradat odată cu trecerea vremii, fără ca autorităţile locale să facă prea multe pentru a schimba situaţia. De ce? Pentru că regimul juridic al terenurilor a fost mereu complicat, fiecare părticică aparţinând unor entităţi diferite. În toamna anului trecut, părea că, în sfârşit, va ieşi soarele şi pe Badea Cârţan. Primăria nu doar că reuşise să rezolve probleme legate de proprietarii terenurilor, dar făcuse deja un proiect pentru construirea unei săli de sport moderne, cu o capacitate de 5.000 de locuri, şi pentru sistematizarea zonei, ceea ce ar fi însemnat un parc, alei şi sute de locuri de parcare. Mai mult, se obţinuse deja şi finanţarea de la bugetul central, prin Compania Naţională de Investiţii, şi se demarase procedura de licitaţie pentru adjudecarea lucrărilor, care ar fi trebuit să înceapă în primăvară. Întreg proiectul s-a blocat după ce unul dintre ofertanţi a contestat rezultatul licitaţiei. Motiv pentru care, deşi am intrat deja în prima lună de toamnă, nu s-a săpat nici măcar un centimetru la fundaţia noii săli.

PESTE 20 DE ANI DE AŞTEPTARE

“Regină” a sporturilor de echipă în ultimul deceniu, când HCM Constanţa, CVM Tomis şi CS Volei 2004 au cucerit titlu după titlu şi au jucat în grupele Ligii Campionilor la handbal şi volei, Constanţa s-a chinuit în ultimii 20 de ani să primească de la centru finanţarea necesară pentru a construi o sală de sport modernă. De trei ori s-a plecat pe acest drum, dar, de fiecare dată, lucrurile s-au împotmolit. Prima tentativă a avut loc în 1993, când directorul Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret din acea vreme, Elena Frîncu, a discutat această problemă cu secretarul de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului, regretatul Nicolae Mărăşescu. Eforturile au făcut să se ajungă la o Hotărâre de Guvern, ba chiar să se găsească şi banii necesari, însă un an mai târziu a ars Sala Sporturilor din Craiova şi finanţarea s-a îndreptat către Bănie. A doua încercare a mers şi mai departe, turnându-se fundaţia pentru o nouă sală, pe strada Bucureşti, dar construcţia s-a sistat din cauza lipsei fondurilor şi nu a mai fost reluată niciodată. Seria nereuşitelor părea să se încheie în 2007, când autorităţile locale şi Guvernul României au semnat un parteneriat pentru organizarea Jocurilor Mării Negre la Constanţa, cel mai important punct fiind ridicarea unei săli cu aproape 10.000 de locuri. Criza economică a schimbat însă guvernul, iar sala cea nouă şi ultramodernă a apărut la Cluj. “Sunt sceptică în privinţa construirii unei săli moderne la Constanţa, pentru că o aştept de peste 20 de ani”, a mărturisit Elena Frîncu.

ÎNCERCĂRI EŞUATE

Drept urmare, Constanţa a rămas cu „bătrâna” Sală a Sporturilor, aflată chiar în centrul oraşului şi inaugurată în 1952, cu ocazia unui Congres al Agriculturii. Ultramodernă în acele timpuri şi cu o capacitate de 3.000 de locuri, sala este depăşită în toate privinţele. De la dotări până la vestiare, de la condiţiile improprii ale “aşa-zisei” „mese a presei” până la asigurarea condiţiilor de disputare a competiţiilor sportive. Din acest motiv, HCM Constanţa a fost exilată la Buzău pentru meciurile din grupele Ligii Campionilor, chiar dacă s-a mutat cu aproape 2 metri zidul din jurul terenului, reducându-se capacitatea sălii la 1.900 de locuri, pentru a mări distanţa de lângă tuşe.

Spre comparaţie, sala promisă de autorităţi anul trecut ar urma să aibă 5.000 de locuri, să cuprindă săli şi spaţii pentru competiţii sportive, conferinţe, congrese şi activităţi culturale. În plus, există şi ideea construirii unui bazin olimpic, chiar lângă sală. Pe lângă problemele ivite în privinţa licitaţiei, a apărut şi un semn de întrebare privind fondurile, ţinând cont că ministrul Tineretului şi Sportului, Marius Dunca, a anunţat ca prioritate construirea celor patru stadioane de fotbal din Bucureşti, necesare pentru organizarea Campionatului European din 2020.

BURUIENI ŞI GUNOAIE

În aşteptarea construirii noii săli, complexul din Badea Cârţan continuă să se degradeze, în ciuda eforturilor depuse de autorităţile locale şi Polaris, care au curăţat zona în mai multe rânduri în acest an. Buruienile din jurul terenului de rugby şi pomii din tribune au reapărut. La fel şi gunoiul, peste tot fiind sticle sparte şi resturi menajere. Terenul de joc, udat doar de ploaie, a rămas fără iarbă, arsă de seceta din această vară, dar şi prezenţa insolită a maşinilor, căruţelor şi a iubitorilor de grătare. Seara, zona devine de-a dreptul periculoasă, fiind cufundată în întuneric, şi, nu de puţine ori, se aud ţipetele celor care consumă băuturi alcoolice şi ascultă muzică la maxim.

Fostul bazin de înot este năpădit de plante şi gunoaie, pe locul unde cândva funcţiona un teren de tenis de câmp, îşi fac veacul câinii comunitari, iar sala de atletism, în care nu s-au mai făcut investiţii de ani de zile, parcă stă să cadă. Doar micuţul stadion de rugby “Cleopatra” şi terenurile de fotbal se prezintă în condiţii decente.