„AM OMORÂT DIN GELOZIE” . Au trecut aproape doi ani de când s-a eliberat şi s-a întors acasă, în Ciocârlia, însă încă nu a reuşit să se adapteze. Constănţeanul Ion Savin, de 57 de ani, îşi aminteşte cu lacrimi în ochi cum a petrecut 30 de ani după gratii, departe de familie, de prieteni şi de libertate. Prima dată a fost închis în 1979, după ce a comis o crimă, fiind eliberat după aproape zece ani, însă nu pentru multă vreme. Nu a durat nici şase luni şi Savin a ajuns din nou în închisoare, unde a petrecut alţi 21 de ani. Avea 23 de ani şi iubea viaţa. Bărbatul povesteşte că într-o zi frumoasă de primăvară, viaţa lui a luat o întorsătură radicală. “Eram tânăr, în floarea vârstei.

PE 3 MARTIE ERAM CU PRIETENA MEA, CARE ERA FOARTE FRUMOASĂ, LA O PETRECERE LA CONSTANŢA, LA UN BĂIAT ACASĂ. AM IEŞIT ÎN CURTE ŞI CÂND M-AM ÎNTORS, AM AUZIT ŢIPETE DINTR-O CAMERĂ.

Am deschis uşa şi l-am văzut pe un individ care încerca să-mi violeze prietena. Am intrat în cameră şi i-am zis “Ce faci, bă, prostule? Tu chiar nu-ţi dai seama ce faci?” Atunci el a scos un cuţit, a vrut să mă taie, dar m-am ferit, i-am dat un pumn şi el a căzut. Când era jos, i-am luat cuţitul şi l-am înjunghiat. Am chemat o ambulanţă, dar până să ajungă la spital a murit. Am vrut să îi dau o lecţie pentru că se luase de prietena mea. Practic, am omorât din gelozie”, a povestit Ion Savin. Nu a trecut mult timp până l-au arestat şi încarcerat în penitenciarul de maximă siguranţă Poarta Albă, după care a fost transferat la Penitenciarul Gherla, unde a stat aproape zece ani.

ŞASE LUNI DE LIBERTATE. În 1988, Ion Savin a fost eliberat. “Mi-am luat o nevastă cu trei copii şi munceam. Munceam şi ziua şi noaptea, dar pentru că ea zicea că nu are ce să le dea de mâncare la copii, uneori mai mergeam şi la furat. Era un loc în Castelu unde erau porci şi mai luam câte unul de acolo. Pe timp de noapte munceam ca paznic şi, într-o seară de august, am plecat de la muncă şi m-am dus să fur un porc. M-a prins paznicul şi, ca să mă apăr, i-am dat cu o bâtă în cap… a murit. Mi-am dat seama că voi ajunge iar de unde am plecat”, îşi aminteşte bărbatul. Ion Savin a ajuns iar în Penitenciarul Poarta Albă, însă de aici a fost transferat în alte cinci închisori, unde a ispăşit restul pedepsei de 20 de ani.

MAI VECHI DECÂT GARDIENII . Savin spune că anii petrecuţi în penitenciar au trecut extrem de greu, mai ales că ajunsese să fie cel mai vechi dintre deţinuţi. „Nici nu-mi vine să cred că am ieşit. A fost foarte greu în aceşti 30 de ani pe care i-am petrecut în penitenciar. Periodic, eram transferaţi de la un penitenciar la altul, acolo unde aveau nevoie de oameni pentru muncă. Am fost la Jilava, Aiud, Craiova, Poarta Albă, Colibaşi şi Galaţi. Făcusem cerere de eliberare, dar mă tot amânau şi în 2008 am intrat în comisie. În urma rapoartelor făcute mi-au mai prelungit cu un an detenţia. De supărare, m-am îmbolnăvit de diabet pe sistem nervos. Peste tot pe unde mergeam eram cel mai vechi deţinut. Erau unii care ieşeau din închisoare şi s-a întâmplat să mai comită câte o infracţiune şi să se întoarcă peste ani, însă pe mine tot acolo mă găseau. Când mă vedeau îmi ziceau:

“BĂ, DA TU TOT AICI EŞTI? TU NU MAI IEŞI? O SĂ MORI AICI!”

Şi gardienii râdeau că eram mai vechi decât ei. Într-un fel era un avantaj pentru că nimeni nu îndrăznea să se ia de mine. Chiar dacă nu eram eu aşa bine făcut, eram respectat”, a adăugat Savin. Bărbatul povesteşte că, la a doua intrare la Poarta Albă, l-a întâlnit şi pe fiul femeii pentru care fura. Copilul avea şase ani când Savin a intrat în închisoare şi nu ştia ce s-a întâmplat cu el. Bărbatul spune că băiatul nu l-a recunoscut şi nu a ştiu niciodată de ce I-a părăsit, însă l-a rugat ca atunci când va ieşi să nu o caute pe mama lui, pentru a nu comite o altă infracţiune, că nu merită.

“DUPĂ CE AM IEŞIT NU AM CĂUTAT PE NIMENI. NICI PE PRIMA FATĂ PENTRU CARE AM UCIS. DEŞI STĂ LA TREI CASE DE MINE, NU MĂ BAGĂ ÎN SEAMĂ DACĂ ÎI DAU BUNĂ ZIUA.

Pe a doua femeie sunt foarte supărat. Când l-am omorât pe paznic, ea a dat declaraţie şi m-a înfundat în puşcărie. Într-o zi s-a dus mama la ea ca să vină la mine să îmi aducă mâncare şi haine la puşcărie. Şi ea a aruncat cu pietre în mama şi a început să o înjure. De atunci am spus că nu vreau să o mai văd”, a povestit bărbatul.

O ZI ÎN PUŞCĂRIE. Chiar dacă nu mai vrea să se gândească la timpul petrecut în penitenciare, Ion Savin povesteşte cum decurgea o zi din viaţa lui. “La ora 5 dimineaţa aveam trezirea. Beam ceaiul, după care plecam la muncă. În jurul orei 14.00, ne întorceam, mâncam şi apoi dormeam vreo două ore. Când ne trezeam, ieşeam afară, la aer şi făceam fel şi fel de activităţi. Jucam fotbal, table, rummy, cărţi sau stăteam de vorbă. Aveam şi zile când nu făceam aceste lucruri pentru că atunci când ne certam sau ne băteam eram trimişi la izolar, unde ne legau cu lanţurile. A fost foarte greu, dar am scăpat”, spune zâmbind Ion Savin.

“LA CONSTANŢA PARCĂ E PARIS” “Când m-am eliberat, am fost şi m-am plimbat prin Constanţa. E o schimbare radicală. La cum ştiam eu că arată Constanţa, am rămas uimit. Când mai veneau unii în închisoare şi îi puneam să îmi povestească cum e afară şi cum arată ţara, când îmi ziceau că la Constanţa parcă eşti la Paris, nu îi credeam. Dar chiar aşa e. Totul s-a schimbat de când “am fost plecat din ţară”. Pe timpul lui Ceauşescu, dacă aveam 100 de lei şi mergeam la magazin, veneam încărcat cu mâncare şi îmi mai rămâneau bani. Acum, dacă mă duc la magazin cu 100 de lei, iau câteva produse şi mai rămân şi dator”, spune Savin.

RESPINS DE SOCIETATE. Chiar dacă a ieşit din închisoare de aproape doi ani, bărbatul nu are posibilitatea de a lucra. Nu poate face efort prea mare pentru că oboseşte. Mai mult, din cauza diabetului nu mai vede cu un ochi şi, oricum, fiind fost deţinut, nimeni nu îl angajează. “Nu am avut unde să îl angajez pentru că boala lui a avansat foarte repede şi acum nici nu mai poate lucra. Nici la pâine nu îl pot trimite căci s-ar întoarce mâine…”, a declarat fratele bărbatului, Nicolae Savin. Oamenii din sat nu prea au avut linişte când au auzit că Ion Savin a fost eliberat. “Sătenii au fost speriaţi că a venit criminalul ăla, hoţul ăla acasă. Oamenii îl desconsideră total. Lumea trăieşte cu frica lui, că o să vină să îi omoare în casă. Însă ei nu ştiu că, în cazul fratelui meu, crimele au fost comise din greşeală, nu a vrut să omoare. Lumea judecă greşit, dar nu avem ce face”, a adăugat Nicolae Savin.