ONU estimează la cel puţin 25.000 numărul persoanelor care s-au refugiat din Siria în ţări vecine, după izbucnirea conflictului, în urmă cu un an, a declarat, vineri, Adrian Edwards, purtător de cuvânt al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi, UNHCR. Se estimează, de asemenea, că un număr important de sirieni sunt strămutaţi în interiorul ţării, a mai spus Edwards, fără să ofere o cifră. Potrivit oficialului ONU, circa 12.000 de sirieni s-au refugiat în provincia Hatay din sudul Turciei, unde au fost ridicate câteva tabere pentru refugiaţi. Numai săptămâna trecută au traversat graniţa în Turcia vecină circa 800 de sirieni. Doi generali sirieni, un colonel şi un sergent se aflau printre cele 234 de persoane care au sosit vineri în districtul Reyhanli din provincia turcă Hatay. În Liban sunt între 4.000 şi 5.000 de refugiaţi sirieni în Valea Bekaa, cu circa 3.000 mai mult decât în urmă cu câteva săptămâni. La 5 martie, locuitori din oraşul Arsal, situat într-o zonă colinară, au declarat că circa 150 de familii au sosit din Siria cu o zi înainte, acesta fiind unul dintre cele mai mari afluxuri de refugiaţi până în prezent. Aceste familii au traversat pe jos colinele înzăpezite, pentru a ajunge într-o zonă sigură, însă multe altele au fost prinse. În nordul Libanului, UNHCR şi Comisia libaneză de Ajutor au înregistrat împreună 7.000 de refugiaţi sirieni, inclusiv câteva mii în oraşul libanez Tripoli. Se crede, de asemenea, că alţi circa 1.000 de refugiaţi sirieni se află în alte părţi din Liban. În Iordania, circa 4.500 de sirieni au fost înregistraţi în decurs de un an, dintre care aproape 500 sosiţi recent.

PROBLEME PENTRU JURNALIŞTI Relatările din Siria reprezintă o adevărată problemă logistică şi de securitate pentru jurnalişti, nevoiţi să se infiltreze clandestin din ţările vecine, ameninţaţi de forţele guvernamentale şi uneori de rebeli sau confruntaţi cu geolocalizarea echipamentelor de transmisie. Damascul restrânge drastic mişcările presei în ţară. Cine vrea să ajungă în zonele rebele nu are decât o soluţie: să se infiltreze clandestin, în general din Liban sau Turcia. Călătoria, întreprinsă recent de jurnalişti ai AFP, este lungă şi plină de peripeţii: cu maşina, cu motocicleta şi pe jos, pe drumuri pline de noroi, cu rucsacuri şi veste antiglonţ, având ca ghizi contrabandişti care trebuie plătiţi şi/sau insurgenţi. Odată intraţi în Siria, deplasarea este şi mai dificilă. ”Am rămas blocat patru zile deoarece vroiam să merg în oraşul Idleb (nord-vest), unde barajele guvernamentale interziceau accesul”, povesteşte Luc Mathieu, reporter la cotidianul francez ”Libération”. Un viitor sumbru îi aşteaptă pe toţi jurnaliştii infiltraţi, arestaţi de forţele loiale regimului, care torturează, împuşcă şi bombardează fără discernământ. Într-un articol publicat recent de ”Foreign Policy”, jurnalistul de război Robert Young Pelton explică ce a învăţat Rusia (furnizorul de arme al Damascului) Siria: ”Atunci când distrugeţi un oraş, asiguraţi-vă că nimeni, nici măcar istoria, nu iese în viaţă”.

După francezul Gilles Jacquier la 11 ianuarie, jurnalista americană Marie Colvin şi fotograful francez Rémi Ochlik au murit la 22 februarie, într-un bombardament la Homs. Potrivit tehnicienilor care lucrează cu rebelii, serviciilor de informaţii occidentale şi lui Pelton, forţele preşedintelui Bashar al-Assad deţin tehnologie furnizată de Rusia, care a folosit-o în Cecenia, pentru a geolocaliza emisiile prin satelit, în special cu ajutorul avioanelor fără pilot. Un jurnalist al AFP a văzut un astfel de avion care survola regiunea Homs. Luc Mathieu a văzut cum rebelii deveneau nervoşi imediat ce îşi deschidea telefonul prin satelit. Combatanţii îi sfătuiesc pe jurnalişti să îşi lege antenele Bgan (Internet prin satelit) la calculatoare printr-un cablu de cel puţin 15 metri. ”În cazul în care armata treage un obuz spre semnal, poate veţi supravieţui”.

O altă dificultate este aceea că opozanţii încearcă adeseori să controleze activitatea presei, propaganda este în plină desfăşurare în ambele tabere. Un reporter occidental care solicită să i se respecte anonimatul pentru a se putea întoarce cu rebelii, a fotografiat cadavrele unor soldaţi ce păreau executaţi sumar. Furioşi, insurgenţii i-au cerut să şteargă imaginile, ameninţându-l că îl vor ucide. Alţi jurnalişti au dat dovadă de neatenţie, cum ar fi un cameran care a difuzat din greşeală o înregistrare video cu un oficial rebel ce nu voia, ca mulţi alţii, să i se vadă figura. Bărbaţi furioşi au vrut să îl ucidă pe cameraman. După discuţii şi negocieri, ei au plecat cu promisiunea că înregistrarea va fi retrasă rapid. Odată misiunea încheiată, trebuie să părăsească ţara. Luc Mathieu a traversat un râu a cărui apă îngheţată îi ajungea până la talie, pentru a ajunge în mâinile poliţiei turce. ”Am petrecut 18 ore în arest, mă credeau un agent secret străin”, a explicat el râzând. Dar pentru Robert Young Pelton, aceste dificultăţi nu justifică renunţarea la infiltrare. El consideră că ”ar trebui să fie mai mulţi jurnalişti în Siria, unde regimul lucrează sârguincios pentru a-şi ţine poporul în întuneric”.