Cel puțin 30 de persoane au fost ucise în revolta de la închisoarea Alcaçuz, aproape de Natal, în nord-estul Braziliei, unde poliția a reluat controlul duminică, a indicat poliția braziliană, citată de AFP.

"Cu siguranță, sunt mai mult de 30 de morți", a declarat presei un responsabil al poliției, Otacillo de Medeiros, însărcinat cu anchetarea acestei revolte provocate probabil de înfruntările între bandele rivale de deținuți pentru controlul traficului de cocaină.

Autoritățile avansau până acum cifra de cel puțin zece deținuți morți.

Un nou bilanț va fi furnizat duminică seara, ora locală.

Otacillo de Medeiros nu a specificat dacă această nouă cifră, de 30 de morți, se referă numai la deținuți sau include și membri ai personalului penitenciarului.

Aceste violențe de la Natal se adaugă celor care au cauzat deja moartea a o sută de deținuți de la începutul anului.

Un responsabil local pentru securitate publică, Caio Bezerra, anunțase mai devreme, în cursul zilei, că forțele de poliție au reluat controlul asupra închisorii Alcaçuz, cea mai mare din statul Rio Grande do Norte (nord-est).

Penitenciarul, unul suprapopulat, a fost încercuit pentru a evita evadările. Dar autoritățile au explicat că poliția și agenții închisorii a trebuit să aștepte zorii zilei de duminică pentru a intra în clădiri, deținuții tăind curentul și fiind puternic înarmați.

Violențele au izbucnit sâmbătă seara.

Un responsabil al administrației penitenciare din statul Rio Grande do Norte, Zemilton Silva, a vorbit sâmbătă de corpuri decapitate, așa cum a fost cazul și în timpul violențelor recente din alte centre penitenciare.

Aceste centre de detenție sunt afectate de o importantă suprapopulare, notează AFP.

Conform cifrelor autorităților, penitenciarul Alcaçuz numără 1.083 de deținuți, la o capacitate de 620 de locuri.

În afară de suprapopularea din penitenciare, masacrul de săptămâna trecută asupra a o sută de deținuți în centre de detenție din nordul Braziliei își are rădăcina în războiul bandelor pentru controlul aprovizionării și vânzării de cocaină, relata, în această săptămână, AFP.

Pactul tacit de non-agresiune între facțiunile crimei organizate din Brazilia a cedat în iunie, când marele lord al drogurilor Jorge Rafaat Toumani a fost asasinat la frontiera cu Paraguay.

Acest atac cu mitraliera dintr-o parcare, demn de un film hollywoodian, a fost atribuit puternicului Primul Comando al Capitalei (PCC), fondat la Sao Paulo, care încearcă în prezent să își extindă controlul în nordul țării.

Obiectivul său este să controleze frontierele cu Columbia, Peru și Bolivia, porți de intrare a cocainei în Brazilia, al doilea consumator al prafului alb și al derivatelor sale, în particular crack, după SUA.

Ruptura dintre PCC și Comando Vermelho (CV) din Rio de Janeiro, cealaltă mare facțiune istorică din țară, s-a petrecut săptămâna trecută, odată cu masacrarea a o sută de deținuți, majoritatea decapitați sau chiar eviscerați în închisori în nordul Braziliei.

Cărțile fiind reîmpărțite, celelalte bande de narcotraficanți a trebuit să își aleagă terenul de acțiune la nivel local.

Așa se întâmplă cu Familia din Nord (FDN), aliată a CV, care, așa cum îi indică și numele, își exercită influența în regiunea de nord a țării, apărată de pădurea amazoniană.

Rezultatul: 56 de presupuși membri ai PCC au fost masacrați brutal în noaptea de 1 spre 2 ianuarie în principala închisoare din Manaus, capitala regiunii amazoniene.

"Comando Vermelho folosea rutele din sud (prin Paraguay) și a fost nevoită să găsească soluții în nord. Prin urmare, s-a aliat cu FDN pentru a crea o rută alternativă celei a PCC care vrea să domine toată piața braziliană", explică pentru AFP procurorul Marcio Sergio Christino, specialist în crimă organizată.

Fondată la Sao Paolo, inițial pentru a cere condiții mai bune de detenție după masacrul de la Carandiru, care a făcut 111 morți după intervenția poliției într-o închisoare în 1992, PCC numără azi peste 20.000 de membri.

În afară de traficul de droguri, organizația condusă de Marcos Willians Herbas Camacho, alias 'Marcola', încarcerat în 1999, a investit de asemenea în transportul public, în mici cluburi de fotbal și chiar într-o rafinărie de petrol clandestină.

Marea sa rivală, Comando Vermelho, a apărut la Rio în anii '70, dintr-o alianță între deținuți politici comuniști care se opunea dictaturii și deținuți veniți din favele.

După ce s-a specializat în jafuri și răpiri, CV s-a afirmat ca actor major în traficul de droguri, profitând de explozia consumului de cocaină.

Însă dominația a fost atacată de apariția noului concurent de la Sao Paulo. Potrivit lui Alexander Araujo, procuror de Rio, CV este mai puțin organizată decât PCC, nu are vocație hegemonică și vede cum rivala sa îi încalcă teritoriul.

Chiar înainte de asasinarea lui Jorge Rafaat Toumani, relațiile între cele două grupări au început să se răcească în momentul în care PCC s-a aliat cu facțiuni disidente ale CV la Rio.

PCC încearcă astfel să își extindă sfera de influență până la emblematica favelă Rocinha, cea mai mare din America Latină.

Supremația națională nu este singura miză a acestui război al bandelor. Cu 17.000 de kilometri de frontieră, foarte ușor de trecut în unele zone din plină junglă amazoniană, Brazilia a devenit o placă turnantă a traficului de droguri mondial.

"PCC a reușit să devină primul cartel brazilian de trafic care acționează internațional", observă Christino. Procurorul vorbește chiar de un fenomen 'Narcosur', termen inspirat din Mercosur, piața comună a țărilor din America de Sud.

Prin frontierele sale cu Columbia, Bolivia și Peru, cei mai mari trei producători de cocaină, Brazilia se află la intersecția transporturilor prin cargouri spre Europa.

Drogul traversează țara pe cale terestră și pleacă spre Bătrânul Continent la bordul unor nave transatlantice, cel mai adesea după ce au făcut escală în Africa.

O poziție strategică care determină organizații precum PCC să se apropie de grupările columbiene care le sprijină, conform unei anchete a autorităților braziliene.