Noua Comisie Europeană, a cărei conducere a fost definitivată și prezentată ieri de noul ei șef, Jean-Claude Juncker, va avea de gestionat cinci dosare majore, acestea fiind creșterea economică și combaterea șomajului, criza ucraineană și tensiunile internaționale, relațiile cu Marea Britanie, acordul comercial aflat în curs de negociere cu SUA și problemele energetice și climatice. Dintre cele cinci problematici, lupta împotriva șomajului și reluarea creșterii economice vor fi prioritatea noului Executiv comunitar. Jean-Claude Juncker a promis deja un plan de investiții în valoare de 300 de miliarde de euro, sumă ce va fi obținută din fondurile europene și din resursele Băncii Europene de Investiții, un post de vicepreședinte al Comisiei fiind special creat pentru acest dosar esențial. Dar titularul acestui post va avea o marjă de manevră limitată, întrucât Executivul comunitar are prerogative reduse în domeniul social. O altă dificultate va fi dezbaterea aprinsă austeritate - creștere economică, unii temându-se că o politică în favoarea creșterii economice se va traduce într-o relaxare a reformelor și a măsurilor de diminuare a deficitelor publice. Țări precum Franța și Italia se pronunță pentru o relaxare a austerității bugetare, ele fiind în opoziție cu adeptele consolidării bugetare, cum este Germania. Totuși, ideea avansată de partidele de stânga pentru adoptarea unui salariu minim pe economie în toate statele membre a câștigat teren în ultima vreme, mai ales după ce a început să fie sprijinită și de coaliția guvernamentală de la Berlin, alcătuită din conservatori și social-democrați, chiar și Juncker fiind acum în favoarea inițiativei.

Pe planul politicii externe, conflictul din Ucraina și criza rezultată în relațiile cu Rusia, amenințarea jihadiștilor din Irak și Siria și efectele acesteia asupra Europei, tensiunile permanente din Orientul Mijlociu sunt probleme esențiale pe masa viitoarei Comisii. În relația cu Moscova, Executivul comunitar va trebui să mențină presiunea asupra acesteia, dar în același timp va trebui să fie atent să nu provoace o ruptură. O chestiune delicată va fi și combaterea imigrației ilegale din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, fiind esențială intensificarea colaborării cu statele din aceste regiuni. În ce privește extinderea UE, situația este clară, în următorii cinci ani neexistând perspectiva ca vreo țară candidată să finalizeze negocierile de aderare, astfel că principalele pretendente, Serbia și Muntenegru, vor fi nevoite să mai aștepte. În schimb, dificultățile ar putea veni chiar din interiorul UE, odată cu referendumurile pentru independență în Scoția și Catalonia, coeziunea blocului comunitar riscând, de exemplu, să fie pusă la încercare dacă se va pune problema existenței unei Scoții independente în UE. Un dosar delicat este și posibila ieșire a Marii Britanii din blocul comunitar. Aflat sub presiunea intensă a euroscepticilor, premierul David Cameron a promis că, dacă va fi reales după scrutinul de anul viitor, va convoca, cel târziu în anul 2017, un referendum asupra rămânerii Marii Britanii în UE. Încercând să evite pierderea unui membru atât de important, instituțiile europene sunt pregătite să facă o serie de concesii Londrei, care dorește să recupereze o parte din atribuțiile transferate Comisiei. Într-un prim gest de bunăvoință, Juncker a dat Marii Britanii postul de comisar pentru Servicii Financiare.

În ce privește relația cu SUA, principala provocare este reprezentată de acordul transatlantic de liber schimb, negocierile aflate în desfășurare fiind criticate în Europa pentru lipsa de transparență. Europenii se mai tem că un astfel de acord va deschide cale liberă produselor modificate genetic pe piața comunitară. În prezent, dezbaterea se concentrează în jurul posibilei ingerințe a companiilor străine în politicile publice, prin aplicarea unei proceduri de arbitraj practicate în SUA. Dezacordurile dintre cele două blocuri sunt, de altfel, numeroase și ele îngreunează tratativele deja puse la grea încercare de scandalul de spionaj rezultat în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden, astfel că șansele de a vedea acest tratat semnat până la sfârșitul anului viitor sunt foarte reduse.

Tot în plan economic, folosirea energiei ca armă politică de către Rusia obligă europenii să-și diversifice și să-și securizeze noi surse de aprovizionare cu energie, toate alternativele fiind luate în discuție, inclusiv energia nucleară și gazele de șist. Va trebui, totuși, ținut cont și de obiectivele luptei împotriva încălzirii climatice, dar și de faptul că alegerea surselor de energie este în continuare o prerogativă exclusivă a guvernelor. Acestor dificultăți li s-ar putea adăuga și presiunile unor mari companii din domeniu, care și-ar vedea interesele amenințate.