Dacă aţi băgat de seamă, alegerile locale s-au încheiat, de fapt, abia duminica trecută, cînd a fost organizat ceea ce s-a numit „cel de al III-lea tur de scrutin”, în cîteva localităţi rurale în care fuseseră semnalate nereguli sau abuzuri. Rezultatele acestui tur III nu mă preocupă, deoarece nu modifică harta electorală generală. În schimb, abia acum se pot trage primele concluzii cu valoare definitivă, însă nu din perspectiva jocurilor politice, ci din punctul de vedere al fenomenului de vot, privit la modul global.

De patru ani încoace, s-a vorbit de mai multe ori în presă despre „cele două Românii”, faimoasa expresie folosită de Adrian Năstase în 2004, atunci cînd şi-a recunoscut înfrîngerea în faţa lui Traian Băsescu. Dihotomia fostului premier era cam schematică, dar surprindea punctual clivajul ce traversa masa electorală românească. La acel moment stăteau faţă-n faţă o Românie urbană, tînără, mai educată şi cu o situaţie socială bună şi o Românie rurală, lipsită de educaţie, conservatoare, săracă şi bătrînă. Prima l-a votat pe Băsescu, cea de a doua a votat preponderent stînga. Cele două Românii există şi astăzi, dar trebuie să vedem cum s-au comportat ele la vot de data asta, deoarece este evident că au intervenit unele schimbări.

În primul rînd, putem constata că prezenţa generală la vot, aproximată cam la 50%, se împarte în proporţii inegale, respectiv 40% în mediul urban şi 60% în mediul rural. Aşadar, „România lui Năstase” a mers la vot mai mult decît „România lui Băsescu”. Cineva a făcut o observaţie extrem de interesantă: „Oamenii care nu ies acum la vot nu ies de bine, nu de rău”… Într-adevăr, oricît s-ar văita unele categorii de români, în România se trăieşte mai bine, iar după 2004 viaţa multora a început să nu mai depindă atît de mult de politicieni, de unde şi dezinteresul pentru vot înregistrat de „România lui Băsescu”! La polul opus se află „România lui Năstase”, care a ieşit pentru prima oară la vot cu sentimentul că poate schimba ceva. Chiar dacă tentativele de fraudă sau unele abuzuri electorale locale îmi amintesc de începutul anilor 90, mediul rural s-a democratizat evident, s-au rărit primarii aleşi din primul tur şi au fost încercate metode de emancipare a aşa numitului „electorat captiv”.

Deci avem aceste două concluzii importante: absenteismul cronic urban generat de o relativă bunăstare şi democratizarea mediului rural, indiferent dacă pe „ţărani” i-a scos la vot sărăcia sau dorinţa de schimbare. Aceste două fenomene se vor accentua la alegerile parlamentare şi la cele prezidenţiale, de anul viitor. Ele vor face diferenţa electorală şi vor determina viitorul politic al României în următorii 4-5 ani!