După ce au circulat mai multe zvonuri despre o cameră de citit secretă din Damasc, jurnalista britanică Fiona MacDonald a explorat locul în care scrierile au fost ascunse de-a lungul mai multor secole. Sub străzile suburbiilor din Damasc se află rânduri de cărţi salvate din clădirile bombardate. De-a lungul ultimilor patru ani, în timpul asediului Darayya, voluntarii au colectat peste 14.000 de cărţi de pe rafturile caselor dărâmate. Acestea sunt ţinute într-o locaţie secretă, voluntarilor fiindu-le teamă că vor fi atacaţi de guvernul pro-Assad. Vizitatorii trebuie să se ferească de gloanţe pentru a ajunge la locul de lectură subteran, arată Descoperă.

Locația a fost denumită Biblioteca Siriană Secretă, multe persoane considerând-o o resursă vitală. “Într-un fel, biblioteca mi-a redat viaţa”, a declarat unul dintre cititori, Abdulbaset Alahmar. “Pot spune că, precum corpul are nevoie de mâncare, şi sufletul are nevoie de lectură''.

BIBLIOTECA DIN PEŞTERĂ

La marginea deşertului Gobi din China, o parte a reţelei subterane din Dunhuang, numită Grotele Ajanta, a fost sigilată timp de aproape 1.000 de ani. În 1900, un călugăr taoist numit Wang Yuanlu a descoperit uşa secretă ce conducea către camera plină cu manuscrise, ce datează din secolul IV până în secolul XI. Autorităţile din zonă nu şi-au arătat interesul după ce Wang a anunțat descoperirea, dar ştirea despre peşteră s-a răspândit, iar exploratorul ungur Aurel Stein l-a forţat pe acesta să-i vândă aproape 10.000 de manuscrise. Delegaţiile din Franţa, Rusia şi Japonia i-au urmat exemplul, majoritatea textelor fiind scoase din peşteră. “Până în 1910, când guvernul chinez a ordonat ca documentele rămase să fie transferate în Beijing, doar o cincime din documente mai rămăseseră în peşteră'', relata ziarul „The New Yorker“. Nimeni nu ştie de ce a fost vândută peştera. Unele afirmaţii sugerează că a fost o metodă de stocare a manuscriselor care nu erau utilizate, dar erau prea importante pentru a fi aruncate. Oricare ar fi fost motivul, conţinutul peşterii a alterat istoria. Unul dintre documente, “Sutra de diamant'', repezintă un manuscris-cheie al muncii budiştilor: copia din peşteră este din anul 868, fiind “prima carte din lume printată şi datată''.

O ARIPĂ ŞI O RUGĂCIUNE

O altă bibliotecă secretă a fost descoperită în 1612. În Arhivele Secrete ale Vaticanului se afla corespondenţa papei de acum 1.000 de ani. Zvonurile despre obiectele ce sunt păstrate aici includ craniul unui extraterestru, documente ale urmaşilor lui Iisus şi o maşină a timpului, numită Chronovisor, construită de călugărul Benedict pentru a se întoarce în timp să filmeze momentul crucificării lui Iisus. Pentru a opri aceste zvonuri, accesul a fost deschis publicului acum câţiva ani, fiind prezentată o expoziţie a documentelor din arhiva Muzeului Capitoline din Roma. Găzduită într-un buncăr din ciment, o aripă a clădirii se află sub basilica Sf. Petru, arhivele sunt protejate de gărzile elveţiene şi forţele de ordine ale oraşului Vatican. În interiorul său se află scrisori trimise de Vatican către personalităţi precum Mozart, Erasmus, Charlemagne, Voltaire şi Adolf Hitler.

O ALTĂ CĂRĂMIDĂ ÎN PERETE

Nefiind învinsă de armată, ci de secolele în care a fost uitată, o colecţie de cărţi din Al-Fustat, Egipt, a stat ascunsă până când un evreu român i-a recunoscut valoarea. Jacob Saphir a descris colecţia de cărţi într-o lucrare de-a sa din 1874. Însă, în 1896, arhiva a devenit cunoscută după ce două surori scoţiene i-au prezentat câteva manuscrise academicianului Solomon Schechter, de la Universitatea din Cambridge.

Ascunse într-un perete al sinagogii Ben Ezra, au fost descoperite aproape 280.000 de fragmente şi manuscrise evreieşti, care au fost denumite Cairo Genizah. Conform legilor evreieşti și documentelor, nu există nicio scriere care conţine numele lui Dumnezeu. Scrierile dezvăluie faptul că evreii colaborau cu creştinii şi musulmanii.

PRINTRE LINII

În 2013, istoricul danez Erik Kwakkel a afirmat că unul dintre studenţii săi a făcut o descoperire remarcabilă. “În timp ce studenţii căutau prin bibliotecă, aceștia au descoperit 132 de fişe, scrisori şi chitanţe, aparținând unei instanţe neidentificate din zona Rinului. Erau ascunse în coperţile unei cărţi tipărite în 1577''. “Reciclarea materialelor medievale era o practică frecventă în ateliere'', a declarat Kwakkel. “Când o carte era printată şi trebuia potrivită în coperţi, liantul era realizat din 132 de foi aflate într-un coş pentru reciclat, acesta le modela în coperţi de carton''.