Înapoi în timp. 2007. Puţini sunt cei care îndrăznesc să vorbească despre bula imobiliară, despre ameninţarea deficitelor de cont curent ajunse la proporţii ştiinţifico-fantastice şi despre pericolul în care se află cursul de schimb. Hoarde de „economişti” hrăniţi cu bani toxici de „băieţii deştepţi” ai momentului, bancherii, susţin zi de zi că România şi, de fapt, toată lumea se îndreaptă furtunos către o nouă Epocă de Aur. Apoi, 2008. CRIZĂ. Deficitul suferă o corecţie dureroasă, dar blândă comparativ cu austeritatea în care ajunge să subziste omul obişnuit. Fast-forward. Martie 2013. Se simte că încă-i rău, dar nu se mai spune asta. Am revenit, încet-încet, la mesaje ca-n 2007. Dar, după cum notează pe blogul său economistul Florin Cîţu, „de ceva timp, realitatea economică pe care o simţim fiecare în viaţa de zi cu zi nu mai este aceeaşi cu cea prezentată la televizor de economişti care nu mai sunt de mult printre noi”. În opinia sa, trei lucruri demonstrează clar că 2013 va fi un an mult mai greu decât speră FMI, Comisia Europeană şi alţi optimişti. „În primul rând, la fel ca în 2009, creşterea exporturilor a intrat în teritoriu negativ, potrivit INS, ceea nu este un semn bun. În al doilea rând, conform datelor BNR, masa monetară (cea creată de bănci) a avut avans zero şi cred că trece pe minus, cât de curând (cu alte cuvinte, nu se mişcă banii). În al treilea rând, tot de la Statistică, investiţiile de portofoliu şi cele în instrumente foarte lichide şi neriscante, care arată neîncrederea în politicile economice, au atins un maxim la finele lui 2012”, conchide economistul. Asta nu înseamnă că vine apocalipsa, ci doar că mai e mult... până departe.