La Muzeul de Artă se va organiza, săptămâna viitoare, o manifestare menită să marcheze cei 160 de ani care se vor împlini, pe 15 februarie, de la naşterea lui Ioan Andreescu, unul dintre pictorii contemporani cu Mihai Eminescu, care a reorientat cultura românească din zona Orientului şi a Bizanţului către Occident.

Pictorul creator de şcoală Nicolae Grigorescu îl numea pe Ioan Andreescu unul dintre cei mai mari artişti români. În 1869, Ioan Andreescu s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, condusă de Theodor Aman, din 1872 fiind numit profesor la Seminarul Episcopal de la Buzău. La Buzău, Andreescu are o perioadă fastă de creaţie, care precedă plecarea sa în Franţa, la Academia Julian şi la Barbizon. Temele preferate ale perioadei care a precedat plecarea în Franţa au fost peisaje rustice, dar şi naturi moarte cu flori şi fructe. Una dintre capodoperele care provin din această perioadă de creaţie - care i-a aparţinut iniţial colecţionarului constănţean Kirkor Zambaccian -, „Margine de sat în amurg”, se regăseşte, în prezent, în colecţia permanentă a Muzeului de Artă Constanţa.

La 3 noiembrie 1882, la numai 32 de ani, Ioan Andreescu a fost răpus de boala secolului al XIX-lea, tuberculoza. În anul morţii sale, pictorul a deschis o expoziţie personală cu peste 60 de lucrări, din care cele mai multe au fost vândute. Această manifestare plastică i-a urmat celei din 1881, când Andreescu a participat, la Bucureşti, la „Expoziţia artiştilor în viaţă” alături de: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, G. D. Mirea, Sava Henţia, Ion Georgescu, Ştefan Ionescu Valbudea şi Henri Trenk. În 1948, Ioan Andreescu a devenit membru al Academiei Române post-mortem. Criticul şi istoricul de artă Radu Bogdan scria - în lucrarea „Andreescu, vol I, Artistul în epocă” - referindu-se la valoarea operei pictorului, plecat prea devreme dintre cei vii, în plină forţă creatoare: „Nobleţea e una dintre trăsăturile dominante ale artei lui Andreescu, artă plină de sentiment, dar nesentimentală. Aici, în această totală lipsă de sentimentalism, în această maximă rigoare în dozajul afectiv al expresiei, credem noi că izbuteşte Andreescu să se înalţe peste Grigorescu şi peste Luchian, cu toate că melancolia lui gravă îl face să fie mai puţin popular decât ei”.

Ion Andreescu face parte din acea pleiadă de creatori din secolul al XIX-lea care au schimbat concepţia despre artă şi realitate.