Unul dintre cei mai importanţi alpinişti ai perioadei moderne, Alberto Zerain, un sportiv cu o imensă experienţă pe munte, care avea un palmares de vis - Everest, Makalu, Everest (versantul nordic), Ama Dablam, Lhotse, Gasherbrum I şi II, K2 (ambii versanţi), Kangchenjunga, Dhaulagiri, Manaslu, Annapurna -, a murit pe Nanga Parbat anul acesta, la 24 iunie. Alberto Zerain se afla la a doua încercare de a cuceri periculosul Nanga Parbat, depozitarul a sute de corpuri îngheţate şi vise spulberate. În 2011, excelentul alpinist a ajuns până aproape de creasta Mazeno, de unde a fost nevoit să se întoarcă din cauza unei avalanşe.

Alberto Zerain este celebrul alpinist care a ajuns primul pe K2, la 1 august 2008, - solo climbing - şi a şi coborât, „înşelând” cu doar câteva ore moartea. Tragedia de pe K2, unde au murit 11 oameni, a rămas în istoria alpinismului ca un cumul de decizii umane eronate, augmentate de condiţii meteo infernale şi o avalanşă cumplită. Iată că, din păcate, în 2017, o altă avalanşă i-a curmat drumul spre înălţimi. Alături de el se afla partenerul său de căţărare, argentinianul Mariano Galvan.

Povestea lor tragică din acest an a ajuns să fie cunoscută întregii lumi datorită alpinistului român Alex Găvan, care a renunţat la escaladarea vârfului Nanga Parbat pentru a coordona o operaţiune de căutare a celor doi. Potrivit altitudepakistan.blogspot.ro, Găvan a fost cel care a dat alarma, a anunţat autorităţile şi a coordonat încercările de căutare a celor doi colegi de tabără. Alex Găvan le-a urmărit ascensiunea o perioadă de timp, cei doi dispărând la un moment dat fără urmă. Românul a dat alarma şi a coordonat şi participat la iniţierea acţiunii de încercare de recuperare. După mai multe zile de cercetări, alpinistul român şi-a dat seama că cei doi au fost prinşi într-o avalanşă. Echipa de intervenţie a efectuat trei zboruri cu elicopterul, timp de şase ore şi jumătate, la peste 6.000 de metri - un efort extraordinar. Alex Găvan a văzut din elicopter urmele celor doi la intersecţia cu linia de fractură a avalanşei. Acela era chiar mijlocul avalanşei, punctul de unde a fost emis ultimul semnal GPS al alpiniştilor. Urmele nu reapăreau nicăieri în altă parte. Căutările intense întreprinse în acel loc au rămas fără rezultat, potrivit acestuia. “Timp de o săptămână, fusesem total concentrat să îi aduc pe oamenii ăştia în viaţă. Nu a mai existat nimic altceva pentru mine. După ce s-a terminat toată povestea asta, am mai stat câteva zile în tabăra de bază şi, pur și simplu, mi-am dat seama că nu pot să mă repun în starea mentală potrivită pentru a continua ascensiunea. Astfel de ascensiuni nu se fac cu orice preţ. (...) Mental vorbind, nu mai eram în locul potrivit, nu îmi mai regăseam bucuria, nu-mi mai regăseam motivaţia. Eram doar fizic pe Nanga Parbat. (...) Statisticile spun că peste 90% dintre avalanşele care se soldează cu victime sunt declanşate chiar de victime”, a precizat Alex Găvan pentru tvr.ro.